EROTICA MIRABILA

Zenitul se topise în seară

cu aripi de smoală cadaverică,

pluteam printre nămeții impudici

ce imitau berbecii dintr-o statuie lubrică,

luna cea sfântă și clară

dormea sub vraja unui nor de scrum,

încercam să văd lumina aprinsă

la fereastra casei din lemn de balsa

unde mă aștepta frivolă și seducătoare

târfa din poveștile andaluze,

mergeam prin ținutul insalubru

călăuzit de aroma trupului ei

îmbălsămat în ambră,

trecuse de miezul nopții

era doișpe și ceva când m-a înșfăcat

cu tentaculele din zodia concupiscenței,

ceasuri întregi am plătit tribut erosului

și mi-am metamorfozat energiile

în studiu de caz anatomic,

iar ca lectură suplimentară

am dat examen din kamasutra

capitolul șapte,

 

nici nu mai știu ce secol era,

din mine creșteau arbori seculari

ca niște falusuri pe care edilii locali

i-au tăiat făcând mobilă de lux

la mare căutare pe eMAG.

CUPIDON SUB VRAJA UNUI ABSOLUT

Ai grijă de mine,

n-am mai făcut dragoste de câteva decenii,

îmi șopteai tandru la urechea pe care o redesenai

cu limba ta încărcată de patimă,

și te-am iubit,

ți-am sfârtecat trupul cu energiile mele

mai penetrante decât laserul de la Măgurele,

ai țipat orgasmic,

m-ai implorat să fac o pauză

deși mă absorbeai și mă adânceai în tine,

dornică,

nesățiosă,

abulică,

săgetată de un Cupidon al stărilor târzii,

știi, iubito,

la ceasul amorului de o sută de ani,

tu m-ai reinventat,

ai renăscut bărbatul din mine,

când mă posezi

într-o fantastică implementare

se întoarce clepsidra invers

și nisipul îmi curge peste creștetul

trupului de douăzeci de ani,

visez?

nuuuu,

e doar efectul hipnotic

indus de trupul tău paradisiac,

cu tine împart blestemul dulce

al întineririi.

DAY AFTER DAY

Port în mine

povara unui sentiment amar,

solitudinea unui gând preluat

dintr-o povestire andaluză,

la fereastră s-a așezat un porumbel,

e flămând și bulversat de tristețea

anotimpului cenușiu,

îmi rup din merindea austeră

și-l hrănesc efemer,

poemul ființei mă trage de haină,

„nu mă lăsa neterminat!”

sufocându-se în lacrimi de metaforă,

poștașul trece și-mi aruncă scrisori

pe care nu le deschid niciodată,

femeia din vis trece pe stradă

punctuală ca un ofițer al Wehrmachtului,

nici azi nu s-a oprit la mine,

after all, tomorrow is another day,

așa se duce fărâma de viață,

ca o țigară moromețiană!