Există un anumit unghi
sub care îți apleci genele
altfel,
privirea ta m-ar ucide
și n-aș mai putea muri de câte ori
nu te văd.
Există o a cincea dimensiune
precum infinitul ce se contractă în mine
atunci când mă privești
sub un anumit unghi.
Cât mi-e de clar
că geometria crepusculară
nu se poate-nvăța decât direct
pe linia orizontului
buzelor tale.
foto tumblr.com
Citește și Reumatisme sentimentale
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
