ceasul adormitor
ea nu l-a crezut
chiar pictorul tribunalului i-a spus că e puternică frumoasă
sensibilă delicată și că n-avea cum să câștige procesul
mai bine se lasă de la bun început zugrăvită în culorile moi ale obișnuinței
sau fie, puțin foarte puțin mov
și-ar pune el mai bine în valoare astfel talentul
între timp ar apărea incredibilii
martori care să îndulcească cu jurăminte aerul, cuiele
bătute cu vârful în sus luați loc
și sorbiți încetișor vinul iar ce nu știți spuneți așa să vă ajute
cuiul, memoria și toți pereții hrăniți
cu lapte praf
dar ea nu l-a crezut i-a smuls precum o pană limba
și s-a pictat din imaginație
foto painting Victoria Ghilas
Citește și n-o să mă crezi
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
