în curs de generare – e ca o naștere îmi spun
și aștept (ne)răbdătoare banda progresivă să umple ecranul
cu apa ei curgătoare de-un verde oliv de mucegai închegat, ceva
între un copac muribund și unul
nebun de legat
m-aliniez astfel cu aștrii îngrijorați,
cavaleri însoțitori de calești
și cai ca spirtul în vată, albaștri.
în curs de generare – stăruie poticnit într-un punct și
mi-arunc darabana în valuri
nu le mai număr, nici n-am atâtea zerouri,
în sfârșit, din ecran îmi zâmbești, prefăcându-te fericit,
promise coduri scanează suflete și scot mici țipete
de-ncântare, procente
căzute-n boemă eliberează
bilete, ofuri la festivaluri…
foto arhiva personală
Citește și 22.02.2022
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.