Rânduri pentru anul nou

Ion Minulescu

Bine-ai venit, An nou!…
Bine-ai venit…
De când te-aştept aproape-am şi albit…
Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,
Te rog să nu-mi faci casa de ocară…
Nu te grăbi să-mi intri pe furiş,
C-abia sosişi…
Noroc că te-aşteptam deştept
Să te previu la timp, să fii atent,
Şi-n clipa marelui eveniment
Să-mi calci în casă cu piciorul drept…
Şi nu uita
Să-ţi laşi ciubotele afară,

Aşa te vreau!…
Te vreau la trup curat… neprihănit…
Şi tot aşa la suflet şi la minte –
Te vreau sub chipul celui arvunit
Pe treizeci de arginţi
Şi-un blid de linte!…

Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă,
Poftim la masă…
Dar mai nainte de-a gusta
Din vinul şi din pâinea mea,
Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi
Povestea Coliviei cu sticleţi…
Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti
Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi,
Te rog – de pe parchete si sofa –
Să-mi schimbi covoarele de Buhara,
Şi-n locul lor tu să-mi întinzi
Numai velinţe olteneşti.
Ca să-mi răsfrâng cu ele, în oglinzi,
Podoabele mândriei strămoşeşti…
Iar pe măsuţele pătrate,
În locul florilor de crin, fanate,
Să-mi pui în strachine de lut
Crăiţe sângerii culese
În cinstea viitoarei florărese
Care, probabil, nici nu s-a născut!…

An nou…
Ai auzit ce-ţi cer?…
Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,
Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!…
Iar eu, un biet român ursit
Să fiu scuipat şi pălmuit,
Deşi n-am casă cu calorifer,
Te-adăpostesc de viscol şi de ger
Şi te cinstesc aşa cum se cuvine
Să fiu cinstit şi eu – măcar de tine!…
Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat –
Un frate ce-mi va da napoi
Sticletele ce mi-a furat
Alt frate, mult mai mare decât noi!…
Te-ntâmpin numai cu atât –
Ce mi-a rămas –
Un „Ah” în gât,
Şi-un gest cu care te primesc
Ca pe-un „Specific românesc”!…

An nou!…
Fii nou de sus şi până jos!…
Copil al nimănui şi-al tuturor,
Copil din flori,
Copil gălăgios…
Desfăşură-te-ncet de pe mosor…
Încet… cât mai încet… şi liniştit…
Şi fii atent ca nu care cumva
Să ţi se rupă firu-n casa mea!…
Bine-ai venit, An nou…
Bine-ai venit!…

 

foto sursa