„A culege pietrele, a le așeza cu mâna ca pe niște ființe vii, a le pune apoi să zâmbească ­ și ele să plângă pentru că nu sunt decât niște ruine, ­ este o mare artă care depășește simpla fotografie. Pietrele respiră prin pori. Miclea a fotografiat aburul acestei respirații care urcă spre noi ca aburul amintirilor”.

Ion Miclea (20 noiembrie 1931 – 24 martie 2000)

Singurul artist român cu o pagină în Enciclopedia Elveţiană a marilor fotografi din secolul XX, Ion Miclea (20 noiembrie 1931 – 24 martie 2000) este cunoscut ca fiind unul dintre fotografii oficiali ai regimului comunist. L-a fotografiat pe Nixon şi pe Fidel Castro, pe Tito şi pe Gheorghiu-Dej, iar pe Nicolae Ceauşescu l-a însoţit în toate vizitele oficiale desfăşurate între anii 1971 şi 1980.  În anul bicentenarului independenţei Statelor Unite, 1976, a fost invitat de către serviciul de presă al Casei Albe, împreună cu alţi 11 fotografi din lume, să facă albumul său despre Statele Unite.

Albume

Dar peste toate a fost un mare artist, realizând aproape 100 de albume. Lumea artistică a Bucureștilor, cea a copiilor și animalelor, natura,  arheologia şi evul mediu românesc au fost surprinse în studiile sale. Dintre albumele despre istoria României amintim aici: ‘România antiqua’ (Ed. Meridiane, 1969), ‘Daco-romanii’ (Ed. Meridiane, 1980), ‘Tezaure Transilvane la Kunsthistorisches Museum din Viena (Ed. Meridiane, 1979), ‘Histria’ (Ed. Meridiane, 1989), cele 4 volume ‘Strămoşii românilor’. La acestea se adaugă și cele 12 volume despre civilizaţia monastică românească, mănăstirile din Nordul Moldovei şi Hurezii voievodului Constantin Brâncoveanu.

A avut expoziţii în ţară şi peste hotare, una dintre acestea fiind cea de la Universitatea din Heidelberg, Germania, unde a expus fotografii cu Revoluţia română.

”Ar fi bine dacă lumea ar percepe fotografia ca artă şi nu ca un lucru care se face la nunţi şi botezuri.”

Repere de suflet

”La 21 mai 1967, Tudor Arghezi și-a sărbătorit ultima aniversare. Pentru cei 87 de ani, Ion Miclea i-a dăruit un album în 87 de imagini, care se regăsesc astăzi la Muzeul de la Mărțișor. Arghezi l-a botezat, în semn de apreciere, ‘omul cu obiectivul fotografic’.

Marin Sorescu spunea, în 1969, despre albumul ‘România Antiqua’: ‘A culege pietrele, a le așeza cu mâna ca pe niște ființe vii, a le pune apoi să zâmbească ­ și ele să plângă pentru că nu sunt decât niște ruine ­ este o mare artă, care depășește simpla fotografie. Pietrele respiră prin pori. Miclea a fotografiat aburul acestei respirații care urcă spre noi ca aburul amintirilor’.

Eugen Barbu scria, în 1971, în România Liberă: ‘Vrăjitorul modern nu mai scoate dintr-un sac minunile sale. El are un aparat de fotografiat cu care ne restituie realități pe lângă care trecem nepăsători. Cu ajutorul ochiului său ciclopic, iată, revedem incinta sacră a Sarmisegetuzei așa cum a rămas ea peste timp. Miclea face să reînvie o istorie care ne este de un milion de ori scumpă. Mă gândesc cu pietate la munca lui’.

Ioan Grigorescu spunea despre ‘România ­Pământuri Eterne’, ‘Iașii Marilor Iubiri’ sau ‘Bucovina’: ‘strecurându-se în învălmășeala oamenilor, întotdeauna calm, discret, pe nesimțite, singurul zgomot pe care îl făcea trecerea lui ușoară, ca de felină, era declicul aparatului fotografic. Mereu cu un zâmbet pe buze și cu acea încrețire a ochilor, după fiecare clipă când știa că reușise să condenseze timpul și să-l închidă, stăvilit pentru o secundă, în aparatul lui de vrăjitor.’ (sursa)”

foto tumblr.com