CIREȘAR FĂRĂ BUSOLĂ
Soarele din privirea ta
îmi arde jumătatea de credință
în zeul cel bun al tăcerii,
zenitul dintr-o rostogolire a eului
frânge silaba versului kodakcolor,
așa se face noapte
și se naște paradisul rubicond al cucuvelei
renăscută din ștrangularea speranței,
niște fete trecute de tinerețea milenară
nasc zori și principii
pe câmpia tăvălită de cavalerii în alb
la ora ceasului istoriei prefabricată
prin ordonață de urgență,
vin la tine, munte, acoperă-mă cu pădurea ta
rămasă nefranjurată, ce minune!
zise poetul într-o tovărășie cu sticla de Chivas Regal,
ave, prințesă în mov,
do you know you are the happiness of my mind?
‘r-ați ai dracului, cu poezia voastră,
puneți mâna pe muncă!
protestează clasa muncitoare călare pe strungurile patriei
în așteptarea unei acadele guvernamentale.
Citiți și despre „Scrisoarea a V-a”