Dincolo

Miruna-Maria Miron

Dincolo de obsesia mea

Atârnă hăuri sângerii,

Ne ducem Crucea

Dincolo de Dumnezeu.

Dincolo de întoarcerea ta în iederă

Pândește ora trei dimineața;

Dincolo, de repetabila moarte,

S-a spânzurat candid 

Ruptura noastră.

Dincolo de primăvară

S-a încălcat legea firii,

Dincolo de ursită

Se războiesc astrele tale,

Dincolo de timp

Durerea mea 

Își pudrează obrazul

Și dincolo de ploaie 

Voi ucide lumina.

*

Miruna-Maria Miron

sursă foto: unsplash.com

Rânduri despre tine

 

Zace freamăt sfâșiat în ploi

Pe două trupuri albe,

Nervoase în toamnă.

Reflexii de frunze moi 

Pe ființa ta

Mă aruncă-n reverie

Ca madlenele,

Mă despic din tine 

Crud și derizoriu 

Când sălbăticit în neguri

Vestești final galben între noi.

*

Pentru mine

 

Mărturisesc:

Toți bărbații 

Care mi-au trecut prin pat

Au fost,

Până la urmă,

Dureri viscerale,

Apoi cicatrici.

„Durerile mari NU se scriu pe nisip”

Și eu mi-am petrecut viața

Chinuindu-mă să cred contrariul.

Pentru mine toți bărbații

Care mi-au atins cioburile

Au devenit obsesii,

Pentru ei am devenit

Psihologul din oficiu,

Avocatul apărării,

Ușa la care zgârie

Când toate li s-au închis în nas…

Mărturisesc:

Pentru mine fluturii din stomac

Au aripi rănite

Și toate mângâierile sângerează.

***

citește și 4 martie – Miruna-Maria Miron