Pe 30 aprilie, de Ziua Internațională a Jazz-ului, omenirea trebuie să îmbrățișeze credința că arta poate schimba destine, în condițiile în care este lăsată să pătrundă cât mai adânc în sufletul și în conștiința noastră, pentru că doar acolo, în profunzime, găsește acel teren prielnic marilor schimbări… Citiţi mai multe aici. 

Înainte de a-i cunoaşte pe sărbătoriţii sau reamintiţii zilei, un gând: „Fă în aşa fel încât începutul fiecărei zile să-ţi fie de-ajuns.” Pablo Neruda

Cine n-a citit cărțile lui cel puțin o dată?


„Supărător este faptul că astăzi nu mai ai nicio posibilitate să deosebeşti un om cinstit de o secătură.”
spunea, cu dreptate, (cehă ˈJaroslaf ˈHaʃɛk; 30 aprilie, 1883 – 3 ianuarie, 1923) a fost un scriitor satiric, umorist și un anarhist socialist ceh, cunoscut, în special, pentru romanul său „Peripețiile bravului soldat Švejk”, o colecție neterminată de incidente ridicole cu un soldat din Primul Război Mondial, care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa 1500 de povestiri.
Hašek, care a lucrat și ca jurnalist, a dus o viață de boem și farsor.

Are dreptate: „Viaţa e aşteptarea dintre un examen şi altul.”
Sergio Leone (n. 3 ianuarie 1929, Roma – d. 30 aprilie 1989, Roma), regizor de film italian .
Leone este celebru pentru filmele sale western, cunoscute drept spaghetti western (datorită țării de origine), precum și pentru stilul său de a alătura scene filmate în prim-planuri extreme cu altele filmate la distanță, ca de exemplu prima scenă din filmul „The Good, the Bad and the Ugly” (în română, Bunul, răul și urâtul) din 1966.


În foto, în timpul filmărilor la „Once Upon a Time in the West”, 1968

„Realitatea dură este o confuzie dezolantă de idealuri frumoase şi realizări stângace, dar întotdeauna vor fi câţiva încăpăţânaţi, eroi, sfinţi şi artişti care, în vieţile şi operele lor, ating bucăţi din Absolut, care ne ajută să suportăm realităţile dezgustătoare.”

Ernesto Sábato (n. 24 iunie 1911 – d. 30 aprilie 2011) a fost un prozator și romancier latino-american.

La vârsta de 16 ani, s-a alăturat unor grupuri de anarhiști, apoi de comuniști, dar a înțeles repede că „materialismul dialectic” e o contradicție în termeni, (afirmația îi aparține), iar atunci când, în 1935, a fost trimis la Moscova să studieze doctrina marxist-leninistă, a reușit să „evadeze”, „trădând” cauza comunistă și evitând astfel soarta atâtor intelectuali de stânga din afara URSS ce au fost înghițiți de Gulag.


Și-a susținut doctoratul în fizică, apoi a plecat la Paris, unde a lucrat la Laboratorul Curie și s-a apropiat de grupul artiștilor suprarealiști. În 1945 a abandonat cercetarea științifică pentru a se dedica în exclusivitate literaturii. Este doctor în fizică și a ținut cursuri de filozofie la Universitatea din La Plata.