26 decembrie – Soborul Maicii Domnului

„Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.” – Preot Arsenie Boca

A doua zi de Crăciun e sărbătoare mare la ortodocși – se prăznuiește SOBORUL Maicii DOMNULUI, iar catolicii îl celebrează pe Sfântul Ștefan, primul martir.

Cuvântul „sobor” are o semnificație aparte, de „adunare de oameni”,  sugerând că Maica Domnului trebuie preaslăvită în mijlocul tuturor oamenilor și a Sfinților fericiți din ceruri. Toți laolaltă, cu chip uman, creat după „chipul și asemănarea Domnului”, îți pleacă frunțile și cinstesc Mama a Toate câte Sunt, în veac.

„Dacă te simți vreodata supărat în decursul zilei – cheam-o în ajutor pe Maica Domnului – spune doar o simplă rugăciune: Maria, Maica lui Iisus, te rog fie-mi și mie mamă acum. Trebuie să recunosc că aceasta rugăciune nu a dat niciodată greș în cazul meu.” – Sfânta Maria Tereza

Ziua de sărbătoare ar trebui înțeleasă ca zi de smerenie, post și rugăciune. Căci ce este altcxeva rugăciunea decât o meditație asupra cuvântului dintâi, asupra firii și asupra naturii umane, Timp în care suntem cu noi înșine și cu singura voce care ne poate mântui de păcat, necredință și întunecare. La Soborul Maicii Domnului, creștinii rostesc aceste cuvinte și se gândesc la puritatea Fecioarei din care s-a întrupat Fiul Omului și al Cerurilor, a cărei naștere au slăvit-o în urmă cu o zi:

„O, Preafericită, Icoana Cea înţelegătoare a Bisericii pe noi toţi ne adună în jurul mesei duhovniceşti a Cuvântului, ca să ne hrănim înţelegător cu laudele cele mai presus de minte, pe care le ţes minţile serafimilor şi le luminează cu gândurile dumnezeieşti înfricoşătorii heruvimi. Cu adevărat, Maică a Stăpânului Te-ai arătat, în braţele Tale fecioreşti întinse neîncetat la rugăciune în templu purtând pe Cel Neapropiat cetelor îngereşti, Care Ţi-a dăruit Ţie aripile rugăciunii spre a ajunge mai presus de înălţimile serafimilor.
Nu mă pricep eu a-Ţi împleti cuvânt de laudă, ca unul ce sunt mult nepriceput la minte şi de valurile patimilor pururea tulburat. Dar, dă-mi din destul darul Tău ca să Te laud împreună cu tot soborul Sfinţilor ce s-au făcut următori frumuseţii Tale dăruite de lumina Duhului.

Bucură-Te, Oglinda Împărăţiei cerurilor, Pământul Cel binecuvântat din Care a răsărit Spicul mântuirii lumii, Cămara Cea preacinstită înmiresmată de mirurile cele de multe feluri ale virtuţilor, Porumbiţa cuvântătoare ce ne-a vestit izbăvirea din potopul patimilor, Odihna gândurilor Evei celei legate cu întristarea, Cheia ce a descuiat lui Adam uşa Împărăţiei, Cartea cea înţelegătoare a gândurilor dumnezeieşti, Făclia ce a purtat Lumina Tatălui pe pământ, Adâncul cel nesecat al iubirii de oameni, Râul cel dulce curgător al slavei Raiului.
Ca Una Ce ai născut fără de durere pe Cel Ce a ridicat durerile oamenilor, poartă-mă şi pe mine deasupra valurilor durerilor pricinuite de sabia păcatelor, întărindu-mă pe piatra răbdării necazurilor.
Cu lapte ai hrănit pe Cel Ce Prunc S-a arătat ca pe omul cel căzut în vicleşug să-l înveţe nevinovăţia pruncilor. Hrăneşte-ne şi pe noi cu gânduri bune, ca să biruim patimile cele ce ne necăjesc în toată vremea.
În scutece ai înfăşat pe Cel Ce a venit să dezlege legătura păcatelor noastre. Leagă-mă pe mine, cel încurcat în multe păcate, cu legătura iubirii Tale curate şi mă arată mai râvnitor întru rugăciunea cea către Tine. Cu acoperământul gândurilor iubitoare ai acoperit pe Pruncul Dumnezeiesc mai mult decât cu scutecele, ţesând neîncetat din gândurile inimii Tale curate laude de mulţumire Celui Ce a venit să cerceteze sărăcia cugetării noastre celei împovărate de răutate.

În braţele Tale ai purtat pe Cel Ce întru Tine Şi-a zidit Luişi scară înţelegătoare cu care a ajuns la fereastra inimii Tale veşnic luminate de raza Duhului, vestind apropierea mântuirii lumii.

Cu smerenie Te-ai plecat ca O Slujitoare Celui Ce este slujit în cer de heruvimi şi cu dragoste ai îmbrăţişat pe Cel Necuprins de gândurile serafimilor, pe Care roagă-L să ne cheme pe noi cei despărţiţi de zidul păcatelor la limanul pocăinţei.Împreună cu soborul tuturor Sfinţilor care Îţi slujesc Ţie cu credinţă roagă-te ca şi noi să fim luminaţi de steaua înţelegătoare a credinţei şi cu nădejde de mântuire să mergem pe calea Cuvântului şi să aflăm dragostea cea nesfârşită a Tatălui, Care a trimis în inimile noastre arvuna Duhului.
Toţi Sfinţii, cei ce v-aţi făcut icoane înţelegătoare ale Împărăţiei cerurilor, spre a ne povăţui pe noi la viaţa cea mai bună, luminaţi şi sufletele noastre ca să înfrunte cu credinţă toate prigonirile acestui veac înşelător şi să afle prin rugăciunile voastre intrare în Împărăţia Luminii.

Raffaello Sanzio -„ Madonna Sixtină”, 1513

Cu starea Ta de faţă înaintea Treimii, Preacurată Stăpână, cere pentru noi sfârşit cu pace întru lumina pocăinţei, ca să ne învrednicim a urma steaua rugăciunii Tale şi a ajunge în cămara Soarelui dreptăţii, Celui Ce mântieşte pe cei ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă. Amin!”

Bel Esprit