Astăzi e sărbătoare, fiind ziua în care Biserica celebrează imporanța îngerului păzitor.
Îngerul păzitor apare în tradiția creștină ca fiind un înger dat omului la botez cu menirea de a-l păzi pe credincios în chip nevăzut de ispitele diavolului, de căderi în tot felul de păcate, de a-l călăuzi pe calea Bisericii, a pocăinței și a rugăciunii, de a-l mângâia în necazurile vieții și de a-l îndemna prin gând la toată fapta bună. El ar fi dat de Dumnezeu omului spre păzirea trupului și a sufletului său.”Îngerii păzitori sunt alături de noi mereu și le putem cere ajutorul ori de câte ori suntem în dificultate. Ei sunt dispuși să ne ajute, trebuie doar să le cerem asta. Pentru a sublinia și mai mult rolul și ajutorul extrem de important al îngerului păzitor, tradiția creștină arată că, în anumite condiții (de exemplu, atunci când este apelat cu fervoare), îngerul păzitor poate interveni rapid și profund în evoluția noastră spirituală” (sursa aici)
Am ales un text plin de înțelepciune, din care putem, fiecare dintre noi, să învățăm câte ceva. În primul rând, că nu suntem fără prihană și nici atotștiutori, și că e bine, de-a lungul vieții, să ascultăm povața uni „înger păzitor”, fie că acceptăm sensul lui religios, fie că îl vedem într-o persoană aievea pe care o recunoaștem ca ghid spiritual. Autosuficiența, ni se spune, e periculoasă, pentru limitează omul la propriile concepții, subiective prin excelență. Numai acceptând ajutorul celor mai înțelepți decât noi putem evolua, ne spun cuvintele de mai jos, care îi aparțin Înaltului Pontif Francisc.
Daniel Gerhartz, 1965
MEDITAȚIA DE DIMINEAȚĂ ÎN CAPELA DOMUS SANCTA MARTHAE
Toți avem un înger
PAPA FRANCISC:
Toți avem un înger mereu lângă noi, care nu ne lasă niciodată singuri și ne ajută să nu facem vreo greșeală. Și dacă știm cum să fim puri ca niște copii, vom fi capabili să evităm tentația de a fi suficienți pentru noi înșine, ceea ce duce la mândrie și chiar la carierismul obsesiv. Acesta este întocmai rolul decisiv al îngerilor păzitori în viețile creștinilor, pe care Papa Francisc le-a amintit în ziua sărbătorii lor în timpul slujbei celebrate joi, 2 octombrie, la Santa Marta.
Există două imagini – îngerul și copilul – pe care, după cum a subliniat Francisc, „ni-i arată Biserica în liturghia de astăzi”. Cartea Exodului (23.20-23a), în special, ne oferă „imaginea îngerului”, pe care „Domnul îl dă poporului său să-l ajute în călătoria sa”. Se spune: „Eu trimit un înger înaintea voastră să vă țină pe drumul drept și să vă lase să intrați în locul pe care l-am pregătit”. Prin urmare, Papa a comentat: „Viața este o călătorie, viața noastră este acea călătorie care se termină în locul pe care Domnul însuși l-a pregătit pentru noi”.
” Guardian Angel and Child ” Palazzo Barberini , Galleria Nazionale Darte Antica, Roma, Italia
Dar, a subliniat el, „nimeni nu merge singur: nimeni!” Pentru că „nimeni nu poate merge singur”. Și „dacă unul dintre noi credea că poate merge singur, ar fi atât de greșit”, iar „el ar cădea în acea greșeală, atât de urâtă, a mândriei de sine: să se creadă că este mare„. Asta înseamnă și a avea acea atitudine de „suficiență” care te face să-ți spui: „Pot să fac singur.”
În schimb, Domnul dă o indicație clară poporului său: «Du-te, vei face ce-ți voi spune. Îți vei trăi viața, dar îți voi da un ajutor care îți va aminti mereu ce trebuie să faci”. Și astfel, el spune poporului său cum ar trebui să se poarte cu îngerul său. Prima recomandare este: „Respectă prezența lui!”. Și apoi: „Ascultă-i vocea și nu te răzvrăti împotriva lui”. Prin urmare, pe lângă respectul cuvenit, omul „trebuie să știe cum să asculte și să nu se revolte”.
La urma urmei, a spus Papa, „este vorba despre atitudinea docilă, dar nu specifică, a ascultării datorată tatălui, care este tocmai ascultarea copilului”. Este, în esență, „ascultarea înțelepciunii, ascultarea de a urma sfaturile și alegerea celor mai bune căi, datorată sfaturilor„. Și trebuie, a adăugat el, „să fiți cu inima deschisă, să întrebați și să ascultați sfatul”.
Evangheliei lui Matei (18, 1-5.10) propune în schimb cea de-a doua imagine, cea a copilului. „Ucenicii – a spus episcopul Romei comentând pasajul – se certau care este cel mai mare dintre ei.” Există o dispută internă: carierismul. „Aceștia care sunt primii episcopi au avut această tentație a carierismului și fiecare și-au spus între ei: „Vreau să devin mai mare decât voi!”
În acest sens, Papa Francis a remarcat: „Nu este un bun exemplu că primii episcopi au făcut acest lucru, dar este realitate „.
La rândul său, „Isus ne învață adevărata atitudine”: cheamă un copil la el, îl așază în mijlocul lor – ne spune Matei – spunând prin asta că e atât de important să învățăm „docilitatea, nevoia unui sfat, nevoia de ajutor, pentru că acest copil este întocmai semnul nevoii de ajutor, al dorinței de a avansa, ascultând sfaturile”.
„Aceasta este calea,” a asigurat Pontiful, și nu aceea de a stabili „cine este mai mare”. De fapt, a spus el repetând cuvintele lui Isus, „va fi mai mare cel care va deveni copil”. Și aici, Domnul „face acea legătură misterioasă care nu poate fi explicată, dar care este adevărată”. De fapt, el spune: «Uită-te să nu disprețuiești pe vreunul din acești micuți, pentru că vă spun că îngerii lor în ceruri văd întotdeauna fața Tatălui meu care este în ceruri».
De fapt, a sugerat Papa Francesco: „este ca și cum ar fi spus: dacă aveți această atitudine de docilitate, această atitudine de ascultare a sfaturilor cu o inimă deschisă, care nu vrea să fie cea mai mare, dacă veți adopta acea atitudine de a nu vrea să mergeți alături cu calea vieții, veți fi mai aproape de atitudinea unui copil și mai aproape de contemplarea Tatălui ceresc”.
„Noi toți, în conformitate cu tradiția Bisericii – explică Papa – avem un înger cu noi, care ne păzește, ne face să simțim în profunzime lucrurile”. Mai mult, el a mărturisit: „De câte ori am auzit o vece care ne spunea: Dar … asta ar trebui să fac … asta este greșit … fii atent!” Este tocmai „vocea acestui călător care ne însoțește” și putem fi siguri că ne va conduce la sfârșitul vieții cu sfatul său bun. De aceea trebuie să ascultăm vocea lui și să nu ne răzvrătim, pentru că, în schimb, răzvrătirea, dorința de a fi independenți, este ceva ce noi toți avem: aceeași mândrie pe care tatăl nostru Adam a avut-o în paradisul pământesc.
Prin urmare, iată invitația Papei către fiecare: „Nu vă revoltați , urmați sfatul lui! ”
Pontiful a spus: „În realitate, nimeni nu merge singur și nici unul dintre noi nu poate crede că este singur: există întotdeauna acest tovarăș”. Desigur, se întâmplă că „uneori nu vrem să-i ascultăm sfaturile, să-i ascultăm vocea, și îi spunem: „Pleacă!” Dar acest lucru este periculos, căci nici un om nu se poate sfătui pe sine însuși: „pot să-l sfătuiesc pe altul, dar nu mă pot sfătui pe mine”. „De fapt, Francesco a reamintit: „există Duhul Sfânt care mă sfătuiește, există îngerul care mă sfătuiește, și pentru aceasta avem nevoie de el.”
Papa a invitat oamenii să nu considere această doctrină despre îngeri „puțin fantezistă”, ci o „realitate”, care este „ceea ce Isus Dumnezeul nostru a spus: Am trimis îngerul înaintea voastră să vă păzească, să vă însoțească în călătoria voastră, ca să nu vă înșelați „.
În concluzie, Francis a propus o serie de întrebări, astfel încât fiecare să poată face o examinare a conștiinței proprii: „Cum este relația cu îngerul meu păzitor? Ascult sfatul lui? Îl salut dimineața? Îi spun: Păzește-mă în timpul somnului? Vorbesc cu el? Îl cer să mă sfătuiască? Este el alături de mine?”
La aceste întrebări, a spus, nu e târziu dacă putem răspunde astăzi, iar fiecare dintre noi poate face acest lucru pentru a-și verifica relația cu acest înger pe care Domnul l-a trimis „să mă protejeze și să mă însoțească pe drum și care vede întotdeauna fața Tatălui care este în cer”.
Joi, 2 octombrie 2014
(Citat de : L’Osservatore Romano, ediția zilnică, Anul CLIV, n.225, Vineri 03/10/2014)
