După o perioadă controversată în care s-a tot pus în discuție necesitatea studierii (în liceele din România) a limbii latine sau a istoriei, iată că o producție de epocă confirmă existența unui ‘curent al controverselor’ despre putere și femei în lumea actuală. Astfel, „Firebrand” explorează viața lui Katherine Parr în ultimele luni ale domniei lui Henric al VIII-lea. Deși istoricii obișnuiau să scrie – în principal – despre războaie și bărbați puternici, iată că de ceva vreme, există și cărți care nu sunt neapărat despre faptele bravilor bărbați și nici nu sunt doar simple speculații. Adevărata Katherine Parr pare să fi fost o femeie fermecătoare, inteligentă și vioaie, o jucătoare politică inteligentă, cu un fler social considerabil, admirată de diplomații străini care o observau la curte.
Alicia Vikander (Katherine Parr) în Firebrand (2024) © 2024 MetFilm Distribution
Pelicula are la bază cartea „Queen’s Gambit” de Elizabeth Freemantle. Această autoare a acoperit figurile și evenimentele majore din secolele al XVI-lea și al XVII-lea cu fluență și vervă consistente. Tocmai genul de scriere al acestei scriitoare face din ficțiunea istorică bună un însoțitor demn al biografiei și istoriei narative.
Distribuția îi are în frunte pe Jude Law și Alicia Vikander. Indiferent de orice idei preconcepute despre intrigă, interpretările artistice ale lui Jude Law și ale Aliciei Vikander sunt remarcabile. Law este aproape de nerecunoscut ca Henric al VIII-lea supraponderal și bolnav, iar tratamentul pe care îl urmează este profund inconfortabil și greu de urmărit. Între timp, Alicia Vikander surprinde frumos transformarea de la o regină încrezătoare și educată într-o femeie din ce în ce mai disperată, ‘mergând pe sârmă’ în jurul soțului ei abuziv. Alicia Vikander este titulara filmului „Firebrand”, având rolul lui Katherine Parr, a șasea și ultima soție a lui Henric al VIII-lea. Dar filmul reîncadează moștenirea ei și o transformă într-un ‘radical liber’ cugetător și răzbunător, înflăcărat.
Alicia Vikander (Katherine Parr) & Jude Law (Henric al VIII-lea) © 2024 MetFilm Distribution
Încă de la primele cadre, „ Firebrand” se simte ca un thriller psihologic. Imaginile persistente ale peisajului sumbru, coloana sonoră, utilizarea zgomotelor păsărilor, cât și a zgomotele șocante sau a prim-planurile de sărbătoare / festivități se combină pentru a crea o atmosferă încărcată de tensiune. În fapt, devine o versiune claustrofobică a curții regale, în care ierarhizarea pare de-a dreptul aleatorie. Începe destul de bine, cu Henric al VIII-lea plecat în campanie în Franța și Katherine acționând ca regentă în absența sa, susținută de un consiliu care este, desigur, în întregime format din bărbați. Vedem destul de clar diferențele lor politice și religioase, cât și ambiția lor neascunsă. Acesta este un contrast eficient – abordarea mai echilibrată a guvernului a lui Katherine și cu interesul ei, deși exagerat în film, pentru reforma religioasă. Părerile religioase ale lui Katherine, așa cum susține filmul, sunt produsul contactului cu „prietena ei din copilărie”, Anne Askew , o femeie născută pentru martiriu. În realitate, Katherine Parr nu a întâlnit-o niciodată pe Anne Askew.
Alicia Vikander (Katherine Parr) © 2024 MetFilm Distribution
Producția s-a bucurat de importanți consilieri (Elizabeth Norton, Ruth Goodman și Onyeka Nubia) pe teme istorice, cât și de o uriașă echipă care a realizat minuțios costumele. Bunăoară, avem parte de unele detalii inedite: periajul dinților în acea epocă, Henry/Henric al VIII-lea beneficiază de ochelari, bastoane și chiar un soi de scaun cu rotile – toate acestea conferă profunzime lumii analizate. De asemenea, bonetele purtate de femei ne conduc spre modelul glugilor franceze (echipa de la „ The Tudors”). În ceea ce privește locul acțiunii, ni se spune că regina și copiii sunt în Derbyshire pentru a scăpa de ciumă. Lor li se alătură acolo Henric al VIII-lea și suita lui. Din perspectiva povestirii, această alegere a locației este excelentă pentru a construi sentimentul de izolare. Cu toate acestea, este ușor de verificat că Anne Askew predica la Londra când a fost arestată și executată și că Henry a murit la Hampton Court. Așadar, pe lângă locație, există și alte inexactități care par pur și simplu aleatorii. După moartea lui Henry, ne îndreptăm spre scene în aer liber cu copaci plini de frunze – puțin probabil dacă ne gândim că Henric al VIII-lea a murit la sfârșitul lunii ianuarie! Există, de asemenea, o scenă în care este citită o listă de persoane care urmează să fie executate, inclusiv Margaret, Henry și Arthur Pole. Toți trei erau deja morți înainte de 1546, iar Margaret și Henry fuseseră arestați pentru trădare, nu pentru erezie, așa cum ni se spune în „Firebrand”. „Firebrand” devine în cele din urmă un joc de așteptare, deoarece Katherine încearcă să-și țină planurile ascunse suficient de mult pentru ca Henry să moară. Odată ce regele nu mai poate înfrunta adversarii, istoria revizionistă este semnificativă. Și, în timp ce momentele finale ale filmului pot fi satisfăcătoare la un nivel primar, ele se simt fragile dintr-unul narativ.
Alicia Vikander (Katherine Parr) & Jude Law (Henric al VIII-lea) © 2024 MetFilm Distribution
Totuși, este vorba despre o ecranizare liberă, iar cunoscătorii istoriei dinastiei Tudor se vor gândi doar le nevoia de semnificație artistică. Katherine era o femeie puternică, inteligentă, protestantă care face preambulul fiicei sale vitrege. De altfel, filmul se termină cu privirea către „epoca de aur” a domniei Elisabetei. Controversatul final este îndepărtat de istoria cunoscută, cu toate aceste nu pare să avem de-a face cu vreun criminal. Ficțiunea istorică are un impact dincolo de faptele morții lui Henric al VIII-lea.
Alicia Vikander (Katherine Parr) © 2024 MetFilm Distribution
Ni se spune că regina Katherine a refăcut pământul ars și a permis să apară lăstarii de speranță sub forma domniei Elisabetei I și a unei noi credințe. Acest lucru exagerează masiv influența lui Katherine asupra dezvoltării protestantismului plus că șterge complet domniile lui Edward al VI-lea și Mariei I. Desigur, trebuie să recunoaștem importanța rolului ei în viața copiilor ei vitregi și realizările inovatoare ale scrierii și publicării ei, dar nu poate deveni salvatoarea Angliei și a protestantismului.
Regia: Karim Aïnouz
Scenariul: Henrietta Ashworth și Jessica Ashworth după cartea Queen’s Gambit de Elizabeth Fremantle
Imaginea: Hélène Louvart
Montajul: Heike Parplies
Muzica: Dickon Hinchliffe
Costumele: Michael O’Connor
Distribuția:
Alicia Vikander – Katherine Parr
Simon Russell Beale – episcopul Stephen Gardiner
Ruby Bentall – Cat
Bryony Hannah – Ellen
Amr Waked – Dr. Mulay Al Farabi
Junia Rees – prințesa Elisabeta
Durata: 120 min.
Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (U.N.A.T.C. I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei “săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii” ştiind că cea mai subtilă, dar solidă, formă de supravieţuire este cultura și că întotdeauna “Les beaux esprits se rencontrent”.
