Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler…
Taina apropierii de Dumnezeu e mai aproape de om ca niciodată în colindele strămoșești, care actualizează nu numai fapte ancestrale, ci și sentimente autentice, înălțătoare. Cântate mai ales în preajma Crăciunului, dar și de Anul Nou, aceste cântece au avut inițial o funcție ritualică, de alungare a spiritelor malefice și de invocare a bucuriei, belșugului, rodirii, plenitudinii.
„Ritualul se desfășoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului (24 decembrie), până dimineața zilei următoare. Grupul de șase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaște obiceiurile tradiționale și vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucția necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcați în straie noi și împodobiți cu flori și zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete și bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele și să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră și după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă și își continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere și rostesc urările tradiționale. Colindătorii aduc sănătate și bogăție, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere și pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toți tinerii.”, spune Mircea Eliade în Istoria credințelor și ideilor religioase”.
Ascultați una dintre cele mai frumoase colinde românești, interpretată de Tudor Gheorghe.
Vin colindătorii
Vin colindătorii, cum veneau odată, leru-i ler
Să colinde-n seara asta minunată, leru-i ler
Dar li-i gura arsă și li-s ochii-n lacrimi,leru-i ler
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.
Gazdelor creștine, să-i primiti în casă, leru-i ler ,
Și cum se cuvine să-i poftiți la masă, leru-i ler,
Ni-i trimite sfântul să ne-ncerce mila, leru-i ler,
Domnii mari de astăzi să-și deschidă vila,leru-i ler.
Șovăielnic pasu, mâinile plăpânde, leru-i ler,
Tremurat li-i glasu,nu știu să colinde, leru-i ler,
Dacă stau la poartă și nu zic nimica, leru-i ler,
Domnilor de astăzi să v-apuce frica. leru-i ler.
Mută-i întrebarea ce răsună afară, leru-i ler,
Am murit degeaba, ce-ați făcut din țară, leru-i ler,
Tot în frig si-n foame, tot cu mâini întinse leru-i ler,
Pe la porti străine, ce ne stau închise. leru-i ler.
Vin colindătorii cum veneau odată, leru-i ler,
Să colinde în seara asta minunată, leru-i ler,
Dar li-i gura arsă si li-s ochii-n lacrimi, leru-i ler,
Prea degeaba sânge, prea degeaba patimi, leru-i ler.
Citiți și despre semnificația Crăciunului.
