bentițe negre găuresc reverul cuvintelor.
ca furișate, trec prin fața porților cu buzele strânse.
nu se uită nici stânga
nici dreapta, casele au devenit oarbe
iar ele, făpturi invizibile.
au făcut tot ce le-a stat în putință
să le distreze
să le ciupească obrajii rotunzi
să le gâdile-n tălpi
să le caute-n coarne.
niște răsfățate nătânge.
acum își cară povestea la marginea lumii
și nimeni nu plânge.

cu vremea, hăul din case va-nghiți drumul.
cuvintele vor învăța să zboare
ce desfătare amânată!

foto desenio.com

Citește și capsula de timp