Încă un film despre copiii supradotați? Da, pentru că povestea micuței Bille, o fetiță supradotată din Letonia interbelică, ar putea salva multe vieți de la tristețe. Bunăoară, iată că o coproducție între Letonia (Film Studio DEVIŅI), Republica Cehă (Masterfilm și Magic lab) și Lituania (Studio 2) – Bille –  realizată de regizoarea letonă Inara Kolman, spune povestea unei copile care trăiește în vremuri dure, dar care trebuie să echilibreze prioritățile între îndatoririle vieții reale și împlinirea visurilor. Dotată nativ cu  multă inteligență creatoare, micuța Bille se străduiește să înțeleagă lumea adulților. În pofida faptului că mama sa nu o iubește așa cum și-ar fi dorit, Bille încearcă să-și etaleze valoarea. Așadar, undeva în  Țările Baltice, la finalul anilor 1930, o fetiță extraordinară se străduiește să înțeleagă lumea confuză a adulților și să-și demonstreze valoarea, în ciuda faptului că mama sa nu o iubește și nu prea o apreciază. Adesea, confruntată cu disprețul mamei sale, Bille își caută și își găsește refugiul în tărâmul imaginației. Povestea de pe ecran aduce în prim-plan tristețea și, în egală măsură, entuziasmul copilăriei.

Bille este o adaptare, cu fler vizual, a primelor romane ale trilogiei cu același nume, scrise de Vizma Belševica (1931-2005), candidată la premiul Nobel pentru Literatură. Filmul a fost bine primit de publicul internațional, iar – la nivel național – a beneficiat de sprijinul financiar al autorităților și a câștigat  titlul de «Cel mai bun lungmetraj», la Premiile Naționale de Film (2018).

Belševica  a fost un «copil supradotat» care a trăit într-o perioadă economică afectată de criza mondială. În vremea ’Marii Depresii’, Letonia și-a urmat „surorile mai mari” din blocul nordic. Așadar, balamalele fascismului și tot ceea ce-i urmează se regăsesc din plin în scenariul realizat de Evita Sniedze și Arvis Kolmanis, drept fundal pentru povestea despre tânăra Bille (Ruta Kronberga).

Bille (Photo © Janis Deinats)

Numele provine de la Sybilla, iar micuța locuiește în Letonia anilor 1930 alături de părinții ei. Ștrengărița visează să ajungă într-o țară de vis (uneori bogată, alteori doar jucăușă). Deși prizonieră într-o casă sărăcăcioasă, fetița îndură cu dârzenie, fiindcă reușește să-și clădească acel univers paralel. Escapismul o menține pe linia de plutire într-o realitate dominată de sărăcie materială și morală. Cu toate acestea, asprimea vremurilor nu o înrăiește pe Bille, ci o ajută să se dezvolte.

Realizatoarea Inara Kolman a ales să conjuge realismul cu perspectiva onirică pentru a potența ideea de umanitate din spatele acestei povești destul de triste. Din punct de vedere vizual, se poate sesiza o anumită diferență: visele copilei (secvențe fantastice) sunt prezentate în alb-negru sau sepia (Bille cântând la pian în fața unor adulți educați) și reflectă anxietatea, câtă vreme realitatea este puțin mai luminată (dar deloc strălucitoare). Sordidul din existența fetiței e contabalansat de umorul ivit din năzdrăvăniile acestei ființe maturizate înainte de vreme. Și există multă mizerie acasă la Bille. Filmate într-un cadru realist, ce reflectă exact epoca, scenele domestice demonstrează că cei doi părinți păreau să-și fi pierdut capacitatea de a se iubi (excelente interpretările actorilor  Elina Vane și Arturs Skrastinš). Costumele fidele perioadei păstrează nota de tristețe și ne duc cu gândul la o situație economică nemiloasă care supra-determină totul. Visele pierdute și dezamăgirile amare – toate apar în Bille. Mai toți membrii familiei (părinții, bunicii și-o mătușă bizară) nu se poartă prea drăguț cu Bille; totuși, în scenele de familie strălucește (doar) drama. Cu toate acestea, micuța eroină pare prea absorbită în propria ei lume pentru a reacționa într-un mod puternic.

Bille (Photo © Janis Deinats)

Cu siguranță, Bille este un copil supradotat. Chiar înainte de a putea frecventa cursurile școlii elementare, ea reușește să citească „Cocoșatul de la Notre Dame”; nu de puține ori, cursurile de scris-citit erau chinuitor de plictisitoare pentru un copil ca ea. Există și un incident amuzant: botezul tardiv în rit luteran (pentru a putea fi mai repede înmatriculată la școală). Cu toate acestea, nu merită niciuna dintre desele insulte pe care trebuie să le suporte. Deși nu îi produc mari suferințe, Bille nu se dedică acestor nedorite drame, ci se salvează evadând în propriul ei univers.

Regizoarea își urmărește cu duioșie eroina în micul ei univers, dar accentuează și alte subteme care intervin; acestea aruncă o lumină realistă asupra ceea ce însemna să fii bogat (peștele chiar miroase urât pentru oamenii bogați) într-o epocă atât de frământată ca în perioada respectivă. În general, acestea susțin coerența pentru alianțele proaste care s-au format mai târziu în ani, dar și pentru nevoia de educație care poate asigura mobilitatea socială mult dorită.

Departe de artificiile unui tărâm infantil de tipul Disneyland, lumea făcută din păpuși și vise a lui Bille se-ntreaptă, mai degrabă, către interiorizare. Muzica semnată de Pēteris Vasks amplifică senzația de intimist. Bille e un film care alunecă spre tandrețe și duioșie, nu spre sentimentalism ieftin. Această peliculă funcționează mai eficient ca un testament al unei ere decât ca o luptă personală împotriva oricărei mize personale. Este genul de film care te face să observi mult și să înțelegi «trista bucurie» din el.

Regia: Inara Kolmane

Scenariul: Evita Sniedze, Arvis Kolmanis

Imaginea: Jurģis Kmins

Montajul: Michal Lánsky, Anna Ryndová

Muzica: Peteris Vasks
Producători: Janis Juhnevics, Marta Romanova (Film Studio Deviņi)
Distribuția:

Ruta Kronberga – Bille

Elina Vane –  Mama lui Bille

Arturs Skrastinš – Tatăl lui Bille

Lolita Cauka – Bunica lui Bille

Guna Zarina – Mătușa lui Bille

Durata: 104 min