Pe la 5, trezit din somnicul de prânz, Toma deschise laptopul să-și verifice conturile de social media. Scrolă news feed-ul de Facebook plictisit, nimic interesant, o să aibă o după-amiază liniștită, și așa azi nu prea avea chef să scrie. Degetul de pe rotița de scroll a mousse-ului se opri brusc, privirea îi încremeni pe un post ce părea că are potențial de știre. Marele actor AT murise. Ce durere avea să fie în lumea artistică, ce vâlvă va face știrea asta. Era incredibil. Trebuia să se grăbească, să scrie el primul articol.

Citi minuscula știre, niciun detaliu acolo, doar că actorul nu mai fusese văzut în public de câteva zile, nimeni nu știa nimic de el, nu mai răspundea la telefon, nici la ușă, și, pac, a venit vestea morții sale. Părea veridică informația. Îl sună repede pe amicul care postase articolul. Da, da, e adevărat, am vorbit cu Stamate care o știe pe Marieta, prietena lui cea mai bună. L-a sunat și ieri și nu i-a răspuns. S-a dus și până la el acasă, cică, și nimic, nicio mișcare. Omu’ a dat ortu’ în casă. Zicea cineva că ar fi văzut și o mașină de ambulanță azi dimineață pe stradă, or fi venit să-l ia la morgă. Da, frate, bagă știre, e pe bune! Hai că asta e șansa ta să ieși din anonimat, la cât de barosan a fost omu’, o să fie virală treaba, o să vezi.

Oarecum îndoit, mai sună încă un prieten care se învârtea în cercurile actorului AT, el însă nu-i putu confirma știrea. Auzise și el că AT nu mai ieșise din bârlog de ceva vreme, dar nu știa mai mult.

La naiba, trebuie să scriu știrea, dacă e adevărat și nu scriu, ratez o mare oportunitate să devin celebru. Și se puse pe scris. După jumătate de oră, termină articolul pe care îl găsi impecabil, cea mai bună operă a lui de până acum. Aproape îi venea să plângă citind paragraful de încheiere. Vestea morții marelui geniul al scenei românești, AT, ne îndurerează sufletele și ne face să ne întrebăm: dacă cei ca el, cu atâtea realizări și ajunși atât de sus, nu sunt ocoliți de sumbrul sfârșit și pleacă de pe pământ atât de brusc, fără să-și fi încheiat socotelile, noi, cei insignifianți, cei mici ce putem spera de la divinitate? Îl reciti rapid și îl încărcă în online.

Știrea deveni virală în mai puțin de 15 minute, fiind preluată de mii de internauți, fără ca cineva să verifice autenticitatea evenimentelor. Chiar câțiva dintre apropiații răposatului AT distribuiră știrea groaznică, exprimându-și profunda durere pentru pierderea unui prieten atât de drag. Așteptau detaliile despre locația unde urma să fie depus pentru ultimele omagii și își dădeau cu părerea despre locul de veci. O parte dintre ei erau ferm convinși că unicul loc unde AT merita să fie înhumat este Bellu, printre cele mai de seamă personalități ale acestui neam. Alții erau sceptici și se jurau că AT, un om de o modestie rară, își cumpărase un loc de veci în cimitirul de cartier sau, și mai bine, în cimitirul din satul părintesc, acolo unde se odihneau și cei ai lui.

În orice caz, întreaga comunitate era șocată de vestea cumplită și își adusese brusc aminte de talentul incomensurabil al genialului actor care în ultimii ani căzuse într-un con de umbră și se rezumase la a juca în câteva piese nu tocmai grozave la un teatru independent. Circulau acum pe net filmulețe cu actorul, piese de teatru erau distribuite pe Facebook, omagii care mai de care mai împopoțonate.

Peste vreo oră, Toma primi un telefon care avea să îi schimbe radical nu numai cariera de jurnalist, dar viața cu totul.

– Băi, Toma, vezi ca ăsta n-a murit. Sunt în fața casei și e lumina aprinsă. Mă uit fix la el în sufragerie și îi văd mutra nesuferită. Uite, vorbește la telefon, probabil a început să îl sune lumea să îi spună că e mort. Trebuie să ștergi articolul sau ceva. O să te compromiți, vericule. Dă-l jos din online că e nasol. Te trezești și cu vreo plângere penală, ceva. Sau mai rău, te dă în judecată și îți cere daune de n-o să le plătească nici cinci generații de acu’ încolo. Nu mai zic de cariera ta, bă, jurnalistu’ lu pește prăjit, de ce dracu’ te-ai apucat să scrii fără să verifici?

– Am verificat, frățioare, l-am sunat pe Gogu și mi-a confirmat, de la el am informația. Și am vorbit și cu Marian, care mi-a zis că nu se știe nimic de el.

– Trei surse, Tomo, trei. Ce dracu’ te-o fi apucat acuma doru’ de preamărire. Pulitzer îți trebuie ție, că în rest ești țiplă. Drege-o, Tomo, cât mai poți, că io bani de țigări și bere nu-ți mai dau dacă te duci dracu’ și nu te mai plătesc ăștia.

Din tot discursul amicului său, Toma auzi doar Pulitzer. Cum ar fi să fie el cel care descoperă și investighează cazul marelui actor AT care n-a murit de moarte bună, cum s-a crezut inițial, ci… a fost ucis în propria casă. Știre în premieră, cu detalii de la fața locului, mai înainte să ajungă orice televiziune.

Marele actor AT, despre care se crezuse inițial că a făcut un atac de cord în propria locuință, a fost, se pare, victima unei crime oribile. Poliția, ajunsă de puțin timp la fața locului, în urma unui apel anonim la 112, face acum cercetări și urmează să ne furnizeze mai multe detalii în orele ce vin. Din declarațiile oficiale făcute până acum, s-ar părea că avem de a face cu o moarte extrem de violentă, surprinzătoare, având în vedere că actorul AT era recunoscut ca o persoană extrem de apreciată în comunitate și nu ar fi avut divergențe notabile sau dușmani. Organele de poliție nu exclud posibilitatea unei crime pasionale, fiind cunoscută relația zbuciumată a actorului cu DP, personaj feminin controversat al lumii mondene bucureștene.

Va urma…

Citiți și ava-marinescu-proza-spovedanie-si-vindecare/