„Când versiunea ta mai bună începe să te devoreze”

Trăim într-o epocă în care promisiunea „tinereții fără bătrânețe” a migrat din basme în reclame glossy, iar ritualurile de frumusețe au devenit tot mai invazive, mai costisitoare și mai perfide. Societatea de azi trăiește sub presiunea unei promisiuni false: dacă muncești suficient la propria imagine, dacă investești destul în proceduri, suplimente și filtre digitale, vei putea trăi veșnic tânăr, veșnic frumos. În loc de „a fi mai bun”, mesajul dominant a devenit „a părea mai bun” – mai suplu, mai luminos, mai instagramabil. În această febră a reînnoirii perpetue, apare „The Substance”, un film care îmbracă dorința legitimă de a-ți regăsi tinerețea într-o haină grotescă, expunând costurile ascunse ale iluziei. Dacă „Baby Girl” vorbește despre dorința emoțională și socială de a te redefini – o poveste despre ascensiune, despre a-ți rescrie destinul și a te prezenta lumii ca „o nouă tu” – atunci „The Substance”  transformă acest vis într-un pact literal, fizic și mortal. Ambele filme vorbesc despre aceeași obsesie culturală – a fi „mai bun”, adică mai tânăr, mai frumos, mai dorit – dar folosesc registre narative radical diferite.

The Substance © Variancefilms

Bunăoară, Coralie Fargeat propune un scenariu aproape faustian: Elisabeth Sparkle (Demi Moore), vedetă TV concediată odată cu apropierea de 50 de ani, descoperă „The Substance”, un ser ce îi dă viață unei versiuni tinere ale sale, Sue (Margaret Qualley). Există o singură regulă: împărțirea existenței — o săptămână pentru Elisabeth, o săptămână pentru Sue.

The Substance © Variancefilms

Ceea ce pare simplu se transformă rapid într-un joc letal al identității și al posesiei de sine. Scenariul combină critica socială (obsesia Hollywoodului pentru tinerețe) cu un horror corporal intens, într-un crescendo logic și inevitabil. Realizatoarea scrie fără menajamente, punând în balanță iluziile estetice și consecințele lor monstruoase. Conflictul crește organic: Elisabeth devine izolată, consumată de rușine și regret; Sue devine instigatoarea, întruchipare a așteptărilor sociale — frumoasă, lucidă, lipsită de remușcări. Rivalitatea lor devine una existentială, greu de compromis — sunt aceeași persoană, cu conștiințe distincte.

Sue își prelungește dominația care culminează cu uciderea lui Elisabeth. Planifică să se regenereze cu serul activator, dar rezultatul e o grozăvie mutantă, Monstro Elisasue — un hibrid monstruos. Explozia finală de sânge: un armageddon de sânge fals în studio, ulterior monstrul explodează. Elisabeth, conștiința ei fragmentată, e percepută sub formă de față desprinsă, târâindu-se către vedeta ei pe Walk of Fame, topindu-se.

The Substance © Variancefilms

Demi Moore oferă un rol de carieră: vulnerabilă, vanitoasă, furioasă, devorată de teamă și regret. E o interpretare curajoasă și fizică, fără cochetării. Criza ei interioară devine fizică — iar rolul a convins publicul și criticii deopotrivă. Pentru interpretarea acestui rol a câștigat Golden Globe, SAG, Critics’ Choice; a fost nominalizată la Oscar și BAFTA. Filmul însuși a fost nominalizat pentru cinci secțiuni, câștigând premiul doar pentru Machiaj și Coafură.

Pe de altă parte, Margaret Qualley, ca Sue, e opusul perfect – strălucitoare, cinică, electrică. Împreună creează un dialog tulburător între două fețe ale aceleiași ființe: inocență și cruzime, speranță și disperare. Dennis Quaid completează tabloul cu un rol grotesc de producător TV abuziv, aproape caricatural, dar perfect calibrat pentru satira filmului. În fapt, ajunge simultan satiră și tragedie. Imaginea circulă dincolo de propriul corp — e o critică afișată la adresa obsesiei cu imaginea și a superficialității spectacolelor publice.

The Substance © Variancefilms

Montajul menține un balans subtil între introspecție și șoc vizual. Cadrele lungi urmăresc degradarea fizică a lui Elisabeth cu o cruzime controlată, iar alternanța Elisabeth–Sue e marcată prin tranziții ascuțite, aproape tăioase. Cineasta știe să lase camera să respire înainte de a arunca spectatorul într-o secvență viscerală. Finalul, delirant și apocaliptic, e construit cu o precizie care amplifică impactul emoțional și senzorial. Coloana sonoră nu e un simplu fundal, ci un contrapunct ironic. Temele melodice, uneori aproape glamour, contrastează cu scenele de horror corporal, creând o tensiune subtilă: frumusețea sunetului maschează oroarea vizuală. Această alegere face coșmarul și mai tulburător, ca un cântec suav care însoțește o prăbușire în abis.

The Substance © Variancefilms

„The Substance” nu e horror de consum rapid, ci o combinație rară: body horror visceral (în tradiția lui Cronenberg) și satiră socială acidă. Fargeat folosește oroarea fizică nu ca scop în sine, ci ca metaforă pentru felul în care societatea mutilează femeile prin standarde imposibile. Filmul e feminist nu prin discurs explicit, ci prin expunerea brutală a modului în care corpul feminin devine câmp de luptă: între sine și sine, între dorință și normă socială, între ideal și decădere. Aașdar, „The Substance”  devine un film-manifest, un horror inteligent și visceral care folosește grotescul nu doar pentru șoc, ci pentru reflecție. Este oglinda distorsionată a unei lumi obsedate de tinerețe, unde „a fi mai bun” înseamnă adesea „a fi mai tânăr” – cu orice preț. Iar acest preț,  Coralie Fargeat ni-l arată în toată cruzimea lui.

The Substance © Variancefilms

Atât „Baby Girl”, cât și „The Substance” lansează aceeași întrebare incomodă: ce ești dispus(ă) să sacrifici pentru a fi „cea mai bună versiune a ta”?Diferența e că primul film îți arată tentația ca vis și promisiune, iar al doilea ca blestem și coșmar. În lumea reală, obsesia pentru tinerețe nu duce la monștri sângeroși, dar lasă urme la fel de adânci: anxietate, singurătate, sentimentul că nu ești niciodată suficient(ă).

 „The Substance”  răspunde printr-o metaforă crudă: dacă vrei cu orice preț să fii „tu, dar mai bună”, s-ar putea să nu mai rămână nimic din „tu”.

Titlul original: The Substance

Regia și scenariul: Coralie Fargeat

Imaginea: Benjamin Kracun

Montajul: Jérôme Eltabet

Distribuția: Demi Moore (Elisabeth Sparkle), Margaret Qualley (Sue), Dennis Quaid (Harvey)

Durată: 141 minute

Țară: Franța / SUA

An: 2024

Premii notabile:Premiul pentru Machiaj și Coafură la Oscar 2025, Globul de Aur pentru Demi Moore, nominalizări multiple la Oscar, BAFTA și SAG.