„Ceea ce mă inspiră este imboldul, impulsul arzător. Când îmi vine o idee care mă stimulează, cad sub vraja ei și o traduc cât de bine pot, pentru a fi utilă în orice situație. Scrisul este, de asemenea, o formă de terapie pentru sufletul meu, un mod de sângerare creativă ce mă poartă înapoi în râurile vieții care ne susțin pe toți ”.

Terence Trent D’Arby  – n. 15 martie 1962 Manhattan, New York

Introducing the Hardline According to Terence Trent D’Arby

A devenit faimos odată cu lansarea albumului de debut, „Introducing the Hardline According to Terence Trent D’Arby”, realizat în vara anului 1987, la Londra. Discul include single-urile „If You Let Me Stay”, „Wishing Well”, „Dance Little Sister” și „Sign Your Name”.

Unduiosul tânăr câștiga locuri fruntașe în topuri și comparații flatante, de la Prince la Michael Jackson și Sam Cooke.

Un apostrof

Terence Trent D’Arby a venit pe lume ca Terence Trent Howard, fiul cântăreței de gospel și profesoarei Frances Howard Darby. Ea s-a măritat cu James Benjamin Darby, care a devenit astfel tatăl vitreg al micului Terry; acesta și-a adăugat ulterior un apostrof în numele de familie al celui care l-a crescut. A fost prima modificare…

Familia lui Terry a bătut America în lung și-n lat pentru a se stabili în DeLand, Florida. Ca adolescent, a făcut box și i s-a oferit o bursă din partea armatei americane, dar a preferat să meargă la facultate; a părăsit-o, însă, după un an și s-a înrolat în forțele armate, ajungând în Germania de Vest, unde avea să fie lăsat la vatră, în 1983.

Un an mai târziu, se făcea remarcat ca lider al trupei The Touch, scoțând albumul „Love On Time”. În 1986, pleacă la Londra, unde cântă o perioadă cu trupa The Bojangles, apoi îmbrățișează o carieră solo.
În 1987, albumul de debut îi aduce gloria mondială. Toată lumea fredonează ”Sign Your Name”.

”Introducing The Hardline According To Terence Trent D’Arby” vinde 1,5 milioane de exemplare și-i aduce Premiul Grammy, în 1988, pentru ”Cea mai bună interpretare vocală R&B, masculin”. În iunie 1988 apare pe coperta revistei Rolling Stone și este nominalizat „Top International Newcomer” la British Awards.

Toate acestea i-au permis lui D’Arby să-și asume o poziție pe ”Muntele Olympus” lângă cele mai mari stele ale zilei…

În anii următori îi apar alte 3 albume de studio: “Neither Fish Nor Flesh”, în 1989, “Symphony or Damn”, în 1993 și “Vibrator”, în 1995. Albumele, fără a se ridica la înălțimea succesului celui dintâi, au multe melodii celebre, inclusiv coloane sonore ale multor filme legendare de la Hollywood, cum ar fi: „Beverly Hills Cop III”, „Prêt-à-Porter”, „The Promised Land”, „The Fan”, „Shake Rattle & Roll”, „Frankie & Johnny”.

Sananda Maitreya

Numele de Sananda Maitreya, care înglobează o întreagă dantelărie spirituală și-l bântuie încă din 1995, devine oficial în 2001, când artistul își mărturisește ”apartenența” la „Club 27”, cunoscutul club al artiștilor care au decedat la această vârstă tânără (Morrison, Cobain, Winehouse, etc).

”Psihologic, e vârsta la care am fost ucis!”, spune el. Terence Trent D’Arby ”a suferit o moarte nobilă” și reprezintă un trecut cu care nu se mai identifică, la care se referă cu ”el”, în loc de ”eu”.

Cântărețul mai precizează: ”După o lungă suferință, am meditat la un spirit nou, o nouă voință, o nouă identitate”.

Resorturile acestei ”morți” și renașteri sunt fine, intime, pot doar să presupun că artistul a refuzat un rol în care ”lumea” voia să-l încătușeze după norme, altele decât cele proprii, în care credea ființa lui.

”Nu încercam să câștig bani și să fiu celebru. Sunt un artist. Arta mi-a dat viață. Prezența mea i-a ofensat pe unii, de exemplu: „Cine se crede tipul ăsta?” Au vrut ca eu să fiu drăguțul politicos negru. Eram într-adevăr doar un clovn care încerca să atragă atenția asupra lucrării.”

”Nu am avut de ales”, explică el în căldura intensă a după-amiezii, pe terasa superioară a unui apartament din centrul orașului Milano, unde locuiește alături de soția sa italiancă – Francesca Francone, arhitect și fostă prezentatoare de televiziune, și cei doi fii ai lor. ”Când ai un psihic care nu mai funcționează, soliciți altul. Mai aveam multe de făcut.” (sursa)

Post Millennium Rock – o muzică fără restricții și presiuni de marketing

În anul 2010, artistul s-a aflat într-un turneu european, alături de trupa sa, „The Nudge Nudge”, pentru a-și promova noul stil, numit „Post Millennium Rock”.

Despre muzica lui, el spune că e făcută din ”heart and soul”, iar natura acesteia este pasiunea, curajul și curiozitatea care nu recunosc niciun fel de reguli, ci scopul de a-l reda inimii pe ascultător, de a-i provoca mintea astfel încât să se apropie de adevăratele lui sentimente.

Post Millennium Rock este o muzică fără restricții și presiuni de marketing. Combină toate genurile pe care artistul le-a iubit încă din copilărie: operă, country, clasic, jazz, blues, gospel, pop, reggae și rock!

După albumul de studio ”WildCard!”, Sananda a lansat – cu eticheta sa independentă TreeHouse Publishing, un catalog complet nou: albumul dublu ”Angels & Vampires”, în 2006/07, ”Nigor Mortis”, în 2009, ”The Sphinx”, în 2011, ”Return To Zooathalon”, în 2013, albumul dublu ”The Rise Of the Zugebrian Time Lords”, în 2015.

Prometheus & Pandora

O lucrare monumentală numită”Prometheus & Pandora”, lansată în 2017, este un album triplu care încapsulează condiția umană a noului secol și este o mixtură a emoțiilor conflictuale, spirit și înțelepciune, furie și tristețe contemplativă.

În majoritatea albumelor sale, Sananda cântă la toate instrumentele și toate piesele sunt scrise, produse, aranjate, interpretate și concepute de artist, cu excepții care sunt specificate punctual.

În 2021, noul său album dublu ”Pandora’s PlayHouse” va fi lansat pe 15 martie, adică astăzi, de ziua sa.(sursa)

Da, și mai spune că nu-și poate aminti, niciodată, vreun moment în care muzica să nu-i fi răsunat în cap… Un nume și o muzică ce mi s-au revelat, din nou, cu forța misterioasă a amintirii ce dă buzna, reinventându-se, peste prezent.