Tennessee Williams (1911-1983) a fost unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai secolului al XX-lea, unul din triada de aur a dramaturgiei americane, alături de Eugene O’Neill și Arthur Miller. Opera sa e atât de complexă, a fost și este în continuare jucată pe multe scene de teatru ale lumii și a avut parte de numeroase ecranizări, încât piesele lui merită prezentate separat, în funcție de etapele creatoare.
Noaptea iguanei (1961) are acțiunea plasată în decorul exotic al coastei de vest a Mexicului, în stațiunea Puerto Vallarta, ecranizată în anul 1964 de studiourile MGM, în regia lui John Huston.
tumblr.com
În rolurile principale apar Richard Burton, Ava Gardner, Deborah Kerr și Sue Lyon. În echipa de producție au apărut mulți figuranți localnici într-un decor mirific, cu plajă, vegetație luxuriantă, ambarcațiuni cu motor, muzică cântată la bongos și dansuri lascive. Filmul este realizat alb-negru, însă dacă imaginile nu pot reda atmosfera locului, coloana sonoră cu siguranță o face. Pelicula a primit un premiu Oscar pentru design de costume și alte trei nominalizări. În stațiunea Puerto Vallarta există o statuie a regizorului John Huston, ca omagiu al rolului lui și a echipei de filmare în promovarea turistică a destinației.
Personajele sunt cât se poate de pestrițe, ceea ce dă savoarea de neuitat a acestui film într-o interpretare de zile mari.
Reverendul T. Lawrence Shannon, un preot episcopalian, este exclus din biserică pentru blasfemie și internat cu diagnosticul „cădere nervoasă.” După externare, obține o slujbă de ghid la o agenție turistică obscură. Este acuzat de corupere de minori fiindcă întreținuse relații intime cu o adolescentă de 16 ani, Charlotte Goodall, una dintre turiste. Shannon își transportă turiștii cu autobuzul spre un hotel ieftin a cărui proprietară, Maxine Faulk, o văduvă, se arată interesată la rândul ei de ghid. Acestui scenariu deja haotic i se adaugă o domnișoară bătrână, Hannah Jelkes, care făcea schițe și desene din călătorie, însoțită de bunicul ei muribund, Nonno, care compune un ultim poem. Grupului i se adaugă și niște turiști germani încă afectați de urmările războiului, un grup de tineri și focoși mexicani localnici pe care Maxine îi angajează să o ajute la întreținerea hotelului și Judith Fellowes, o profesoară bărbătoasă, angajată ca tutore al tinerei Charlotte pe durata călătoriei.
„Un bărbat … trei femei … o noapte …”
Richard Burton, Ava Gardner, Deborah Kerr și Sue Lyon, 1964
Ca toate piesele lui Tennessee Williams, Noaptea iguanei a avut premiera pe Broadway în 1961, reunind în distribuție nume mari precum: Bette Davis, Shelley Winters (ambele în rolul lui Maxine), Margaret Leighton (Hannah) care a și câștigat premiul Tony pentru interpretare. De-a lungul anilor, rolul reverendului Shannon a fost jucat pe scenă de Richard Chamberlain, Alfred Molina, Woody Harrelson sau Clive Owen.
Scenariul adaptat al filmului lui John Huston a suferit modificări față de textul original al piesei. Reverendul Shannon este ostracizat de propriii enoriași fiindcă întreținuse „relații nepotrivite” cu o foarte tânără profesoară de religie la școala duminicală. Deci, din start, personajul are antecedente de imoralitate. Ca ghid la agenția de turism din Texas, transportă cu autobuzul un grup de profesori de confesiune baptistă spre stațiunea Puerto Vallarta din Mexic. În film, liderul de opinie al grupului este fragila domnișoară Judith Fellowes, a cărei nepoată de 16 ani, Charlotte, încearcă să-l seducă pe Shannon. Mătușa îl acuză pe el că ar fi încercat să-i seducă nepoata minoră și îl amenință că îl va distruge.
Într-un moment de disperare, Shannon preia ilegal controlul asupra autobuzului cu pasageri cu tot și încearcă să o împiedice pe Fellowes să-l sune pe șeful lui de la agenție, îndreptându-se spre un hotel ieftin, Costa Verde din satul Mismaloya, sperând ca acolo să nu existe telefon. Shannon știa că hotelul respectiv era condus de un vechi prieten al său, Fred, dar acesta decedase nu cu mult timp în urmă, lăsând-o pe văduva lui, senzuala și flamboaianta Maxine Faulk, la conducerea hotelului.
O nou sosită la hotel este Hannah Jelkes, o pictoriță itinerantă frumoasă și castă, care călătorește împreună cu bătrânul ei bunic poet. Aceștia au rămas fără bani, dar Shannon o convinge pe Maxine să le dea o cameră.
Pe parcursul unei nopți lungi, Shannon se confruntă cu slăbiciunile lui carnale și cu alcoolismul, nepoata domnișoarei Fellowes continuă să-i facă probleme, iar el se simte „la capătul frânghiei”, exact ca iguana ținută legată de băieții angajați de Maxine. Shannon suferă o cădere nervoasă, băieții îl leagă într-un hamac și Hannah îi predică acolo, oferindu-i ceai din semințe de mac și sinceră consiliere spirituală.
Bunicul Hannei scrie versiunea finală a poemului la care lucra mai demult și moare. Personajele încearcă să-și rezolve problemele vieților lor confuze, iar Shannon și Maxine hotărăsc să conducă hotelul împreună în continuare. Hannah renunță la ultima ei șansă de iubire.
