Iubire

Emil Almășan

Te iubesc într-atâta, încât
între noi nu e loc nici de moarte.
Te-am învelit în sufletul meu
chipul cernit să i-l ținem departe

Te iubesc atâta, încât
aș fi stat o viață doar să privesc
zâmbetul, clipirea pleoapelor tale, tăcerea,
și frunzele peste care, când treci, lin foșnesc

Te iubesc dinainte de-a fi,
te-am știut înainte de-a te vedea.
Culoarea ochilor tăi, pasul și glasul
le știam dinainte de naștere ta

Ești dorul dimineților mele,
și lacrima nopții pe care-o sărut,
binecuvântată să fie liniștea toamnei
sub minunea căreia mi te-ai născut

Fie ca doar dragostea ta
deasupra-mi lumina s-o poarte;
te iubesc într-atâta, încât
m-am vindecat și de moarte

Citiți și Dumnezeu mă iubește…