rămâi nemișcat, rămâi unde ești
toți pictorii din orașul acesta se iau la întrecere
rămâi, spune-mi că
mă mai iubești
rămâi neschimbat între
cazemate și pești.
rămâi chiar în miezul
imperiului de calești
doar ochii tăi fonici lunece,
uleiuri sfârtecate să curgă
din ai racilor clești,
rămâi, toți muzicanții din orașul acesta se-ncântă
de mai sunt,
de mai ești.
foto sursa
Citește și ora de sport
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
