Dragostea noastră flutură steaguri mângâioase de sete
uneori foamea își sapă tranșeele-n apă
câte-o lalea galbenă explodează deasupra
din războiul cu sare nimeni nu scapă
întreg
soldați de ierburi aromate adună
cartușele goale
fumegă indecis timpul tras în tâmpla
de cântec verde și inimă-albastră
alte culori, mai vii, desenează limba când face
semnul crucii pe cerul
gurii.
foto tumblr.com
Citește și Apropiere
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
