Simon

Simon este zidar într-un sat de munte. Sau, mai exact, a fost, fiindcă acțiunea începe, de fapt, abia după ce el a murit.

Înmormântarea lui este prilejul de a strânge laolaltă femeile importante din viața lui: Silvia, Eliza, Sofia, Susanna și, desigur, soția sa răbdătoare, Melania.
Faptul că personajul și-a împărțit atenția între atâtea femei, căsătorit fiind, nu mi l-a făcut prea simpatic la început. Și, sincer vorbind, nici la sfârșit, când am aflat povestea căsniciei lui.

Femeile din viața lui au însă (și alt)ceva în comun: au făcut alegeri nefericite, într-o comunitate mică și tradițională, în care fetele se împlinesc doar prin căsătorie, pierzând șansa unei realizări autentice.

Și aici se descoperă, de fapt, frumusețea romanului: în felul în care autoarea le pune viețile sub microscop, arătând cât de fragil poate fi destinul femeiesc.

Silvia este respinsa de soțul ei din cauza unei afecțiuni medicale intime, la care el nu se străduiește să se adapteze, preferând să o culpabilizeze și să fie crud cu ea.

Eliza se căsătorește cu un bărbat îndrăgostit de o femeie mai în vârstă și căsătorită, la rândul ei.

Sofia, deși fericită în căsnicie, nu poate avea copii cu soțul ei.

Susanna este violată de cel care o voia de soție și care slab, brutal și ticălos, o sabotează astfel în ochii comunității, ca să o oblige să accepte relația.

Meritul lui Simon este acela de a fi reparat, într-o anumită măsură, toate aceste destine. Simon este, în termeni moderni, un salvator. Un salvator al femeilor nefericite.

El vine să peticească aceste destine și să le salveze de la risipire.

Și îi reușește. Ele își descoperă feminitatea, tinerețea, ba chiar fac copii, fiindcă Simon știe să le descuie, să le învețe să se accepte și să se iubească, iar iubirea germinează.

Dacă viața ar fi fost perfectă, fiecare dintre aceste femei ar fi primit câte un bărbat al ei care să o repare. Dar viața nu este perfectă și atunci ele toate primesc același bărbat.
Lucrul acesta pare să mă deranjeze însă doar pe mine. Ele iau fiecare ce și cât i s-a dat, fără să regrete sau să vrea mai mult, cârpindu-și viețile începute sub zodia unor alegeri nefaste.

Abia din povestea finală aflăm că Simon este și el asemenea acestor femei: a pierdut șansa de a fi cu fata pe care o iubea și a acceptat o căsnicie mediocră, de conjunctură. El însuși peticește o viață ratată, demonstrând că nici bărbații nu se pot refugia din fața destinului care poate fi, până la urmă, la fel de necruțător cu toți.