Să trăiesc. Să fiu. Să ofer. Să iubesc.

De ce ? Pentru că indiferent cum ai privi lucrurile, oricât de avantajat ai fi la naștere, mai devreme sau mai târziu vei fi nevoit să trăiești prin tine și nu prin alții. Pot fi de acord cu faptul că sunt cazuri când anumiți indivizi aleg să se complacă în a fi complet dependenți de familie, anturaj, partener, etc. Însă întrebarea este: cei care aleg să facă asta trăiesc sau există și atât ?

Alegerea conștientă a trăirii cu adevărat implică și asumarea posibilității că probabil vei avea multe de înfruntat. Probabil vei întâlni nori, ceață, ploaie, uneori furtuni violente. Alteori, ierni ce îți îngheață inima. Vei experimenta veri toride, când orice ai face, vei simți că totul se usucă. O să simți uscăciunea din jur. Și poate chiar în propriul suflet.

Însă, îți aduci aminte ce te-a determinat să ajungi până aici. Și prinzi aripi. Și înveți încet, încet să zbori. Și ai impresia că ești de neoprit. Doar că la un moment dat, pentru că am stabilit că nimic nu e facil, ceva, cineva sau chiar o decizie de-a ta te lasă fără aripi. Și pentru că Universul are obiceiul să fie ironic, va face în așa fel încât să rămâi fără ele chiar în timp ce zbori. Și cazi. Unii cad mai ușor, alții mai dur. Și te doare. Te doare cum probabil nu te-a durut niciodată în viața ta.

Din punctul ăsta, ai două direcții posibile: fie te complaci în a-ți rezuma restul zilelor la statutul de victimă a circumstanțelor, dar mai ales a propriilor tale neputințe, atrăgând călău după călău, fie nu.

Dacă în primul caz, lucrurile sunt destul de clare, cea de-a doua ipoteză, deși cumva incertă, îți poate aduce izbăvirea și totodată împlinirea ca ființă. Pentru că nu-i nimic mai frumos decât să constați că stă în puterea ta să te vindeci. Pentru că nimic nu se compară cu șansa de a-ți recupera aripile. Aripi care te vor înălța către alte zări. Mai bune. Cu iubire. Autentică. Demnă. Lucidă. Cu trăiri. Sincere. Profunde. Fără interese obscure. Fără frici adolescentine.

Până la urmă, ce poate fi mai frumos decât să-ți descoperi abilitatea de a vedea cu aceeași ochi o altă realitate decât cea în care credeai că nu mai ai nicio șansă să fii împlinit ?

În ceea ce mă privește, în încheierea un an plin de provocări pe toate planurile, îmi doresc ca în cel care urmează să vină, să pot vedea clar. Mai clar. Să trăiesc. Să fiu. Să ofer. Să iubesc.

Și asta îți doresc și ție. Simplu. Smerit.