“Să își ducă crucea, să rabde pentru că are un legământ (…) Soluţia este să nu vă despărţiţi, vindecarea o dă Dumnezeu!”
Am auzit de anti-isprava recentă a IPS Teodosie, un preot lovit cel mai adesea de lipsă de inspirație și chiar de imbecilitate. Femeia, potrivit acestuia, nu pare să aparțină speciei umane, ci este privită mai degrabă ca un accesoriu al bărbatului, un obiect de care acesta poate să dispună după bunul plac. Care este sfatul pe care preotul cu barbă și reverendă îl dă unei femei abuzate psihologic?
“Să își ducă crucea, să rabde pentru că are un legământ (…) Soluţia este să nu vă despărţiţi, vindecarea o dă Dumnezeu!
La o primă vedere sfatul duhovnicesc a lui Teodosie pare în deplin acord cu învățăturile creștinismului timpuriu si ale spiritului creștin-ortodox. Epistolele paulinice sunt pline de îndemnuri adresate femeii. În Efeseni 5:22-24, Apostolul Pavel învață că soțiile trebuie să se supună soților lor. În 1 Timotei 2:11-12, el afirmă că femeia trebuie să învețe în tăcere, cu toată supunerea, și că nu permite femeii să învețe pe alții sau să exercite autoritate asupra bărbatului, ci trebuie să fie întru totul supusă acestuia.
Pentru noi, cei de azi, versetele citate sună cel puțin ciudat, fiind inoperabile, însă nu și pentru societatea patriarhală a acelor vremuri!
Înalt Prea Sfințitul Teodosie, o figură mai degrabă scandaloasă decât preasfântă, are, potrivit calității sale de arhiereu, misiunea de a păstori comunitatea, de a fi un îndrumător, un reper moral, însă nu cred că o femeie educată, instruită profesional, cultivată, cu respect de sine și de alții, ar putea accepta fără rezerve sfaturile lui Teodosie. Ar fi echivalentul unei grave înjosiri morale, nicidecum un act restaurator de încredere. A-ți duce crucea nu înseamnă a îndura orice nerozie a bărbatului și nu înseamnă a-i tolera, fără drept de apel, nimicniciile, a-ți purta crucea înseamnă a nu ceda în fața asprimilor și incongruențelor vieții, a fi responsabil, a te decondiționa de propriile tenebre, adică a nu ceda sclaviei egoismului, imitând pedagogic gestul sacrificial al lui Hristos!
În termenii bisericii creștine, căsnicia este o taină sacramentală, cea mai frumoasă, construită pe eșafodajul iubirii și al respectului reciproc. Sună frumos, uluitor de frumos, dar atunci când dispare respectul și afecțiunea căsnicia se poate preschimba într-un spațiu al terorii. De ce să-l tolerezi?
Iubirea adevărată, tot apostolul Pavel ne spune – Corinteni 13 – este “ îndelung răbdătoare și blândă”, dar ea nu poate tolera orice derapaj la nesfârșit, își are și ea limitele ei!
În raport cu femeia iubită ne scapă uneori cuvinte dezonorante, spuse la nervi. Toți greșim în raporturile cu cei din jur. Nu e foarte grav atâta vreme cât ne corijăm atitudinea și ne cerem iertare. A persista, însă în mitocănie, ba mai rău, a fi misogini, nu e semn de bărbăție și superioritate, ci de prostie în formă continuată și îngâmfare stupidă si impardonabilă!
Divorțul nu trebuie blamat și arătat cu degetul. Zicând asta nu fac apologia lui, ci spun doar că acesta, când nimic nu mai funcționează echilibrat, când se pierde bucuria de a fi cu celălat, e un mecanism social de eliberare, nu un semn al ratării; divorțul poate deschide un nou drum pe care poți păși cu demnitate!
Femeia, în înțelegerea mea, este, fizic și metafizic, Indispensabilă mersului frumos și echilibrat al lumii. Nicidecum inferioară bărbatului. O lume fără prezența admirabilă a spiritului feminin este de neimaginat. Aș fi primul care spune că fără femeie, nu doar în calitate de multiplicator al vieții, ci mai ales de factor revelator al frumosului, viața nu merită trăită nici măcar un minut!
De unde ideea că bărbatul e superior când e dur, când își încordă bicepsul, când duhnește a tutun și băutură? Nu, bărbatul e cu adevărat bărbat când știe să glorifice suveran frumusețea eternului feminin, atunci când este protector și bun, când înțelege că a te comporta ca un gentleman nu este o infirmitate, ci măsură a propriei umanități!
Nu mir că IPS-ul Teodosie nu a fost excomunicat pentru tâmpeniile pe care le spune – BOR are nevoie de reformă – ci mă surprinde că mai sunt oameni, bărbați și femei ai timpului nostru, care încă îl mai ascultă. Omul are nevoie de un consult psihiatric. Nu spun asta cu răutate, ci cu gândul că, înainte de a-i ajuta pe alții, trebuie el însuși ajutat!
Să auzim de bine!
Un text de COSMIN NEIDONI
