IN MEMORIAM …🥀🕯️
Fără măiestrie, inspirația este o simplă trestie scuturată de vânt.
În vara anului 1896, compozitorul, pianistul și dirijorul german din perioada romantică mijlocie Johannes Brahms (7 mai 1833 – 3 aprilie 1897) a fost diagnosticat cu icter, iar mai târziu în acel an, medicul său vienez l-a diagnosticat cu cancer la ficat.
Starea lui s-a înrăutățit treptat iar în 3 aprilie 1897 s-a stins din viață la Viena, la vârsta de 63 de ani. A fost înmormântat în Cimitirul Central din Viena.
Brahms a compus pentru orchestră simfonică, ansambluri de cameră, pian, orgă, voce și cor. Pianist virtuoz, a avut în premieră multe dintre propriile sale lucrări. A lucrat cu interpreți de top ai timpului său, inclusiv pianista Clara Schumann și violonistul Joseph Joachim. Multe dintre lucrările sale au devenit elemente de bază ale repertoriului modern.
Brahms a fost considerat atât un tradiționalist, cât și un inovator. Muzica sa este înrădăcinată în structurile și tehnicile compoziționale ale maeștrilor clasici în care sunt încorporate motive profund romantice.
Contribuția și măiestria sa au fost admirate de figuri ulterioare diverse precum Arnold Schoenberg și Edward Elgar. Natura diligentă, foarte construită a lucrărilor lui Brahms a fost un punct de plecare și o inspirație pentru generații de compozitori.
*****
Sibiul nu e al oamenilor, ci al Timpului… nicăieri nu se mai văd pașii lor, care s-au amestecat în pulberea fină a caldarâmului. A venit primăvara, alți oameni o privesc, alții se bucură de căldura ei, câțiva oameni în vârstă privesc nostalgici la zidurile cetății în care și-au consumat visurile și năvalnicele acorduri ale tinereții, acum o amintire îndepărtată. Porumbeii și copiii animă peisajul, același de atâta vreme, iar glasul lor colorează pastelul alburiu al după-amiezii. În rest, liniște și un sentiment al paradoxurilor nedeslușite, îngropate în aparențe: vechi și nou, statornicie și eternă fluctuație, ancestral și irumpere a unei modernități ostentative… Natura umană supusă vremelniciei, în contrast cu stabilitatea imuabilă a Cetății, rămasă în același loc, în ciuda trecerii ireversibile a timpului. Nodurile existenței noastre mărginite, captive preț de-o clipă între pereții încremeniți în taina de nepătruns a veacurilor. Suflet, captiv în trup de piatră.

https://bel-esprit.ro/pe-deasupra-sibiului-pluteste-un…/

*****
Nu-ți petrece timpul uitându-te înapoi și nu menține ura din trecut. Nu vei progresa niciodată!” (Marlon Brando)
Actor și regizor american dublu câștigător al premiului Oscar, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari actori de film ai secolului 20. Brando a fost de asemenea activist, luptând pentru drepturile civile ale afro-americanilor și ale amerindienilor, a fost și omul care a adunat patru mii de cărți; omul care a rescris scenariile filmelor în care a jucat, tăindu-și replicile pentru a le face mai clare; omul care și-a folosit în mod conștient corpul și a folosit obiectele din jurul său pentru a crea personaje credibile; omul care iubea poezia lui Emily Dickinson.

Inițial, Marlon Brando a obținut multe laude, cât și o nominalizare la Oscar pentru interpretarea rolului lui Stanley Kowalski în ecranizarea piesei lui Tennessee Williams din 1951, Un tramvai numit dorință, un rol pe care l-a interpretat cu succes pe Broadway. A fost primit cu mai multe laude performând drept Terry Malloy în Pe chei (1954), prestația aducându-i premiul Oscar pentru cel mai bun actor. Portretul său de rebel motociclist, lider de gang Johnny Strabler în „The Wild One” s-a dovedit a rămâne o imagine în cultura popula.

Brando a fost nominalizat la premiile Oscar și pentru rolurile Emiliano Zapata în ”Viva Zapata!” (1952) și Marc Antoniu în „Julius Caesar” (1953).

În anii ’60 cariera lui Brando cunoaște o nouă etapă, una lipsită de succes comercial și marcată de debutul său regizoral. El regizează filmul western „One-Eyes Jacks” primul dintr-un șir de nereușite, fiind urmat de rolul său în Revolta de pe Bounty (1962).

Ulterior, în ciuda unei anumite etichete negative de care i-a fost conferită, a interpretat la superlativul absolut, stabilind un nou standard estetic, rolul lui Don Vito Corleone în primul film din seria lui Francis Ford Coppola, ”Nașul”. Pentru acest rol, Brando câștigă încă odată premiul. El a fost clasificat pe locul patru într-un clasament al actorilor americani de film ai erei clasice, întocmit de Institutul American de Film. (wikipedia).

Miturilor create în legătură cu viața lui, actorul le-a răspuns în cartea sa autobiografică (”Brando. Cântece pe care le-am învățat de la mama” – 1994, disponibilă pe Amazon.com):

Întotdeauna mi-am considerat viața o afacere privată care nu aparține nimănui în afara familiei mele și a celor pe care îi iubesc. Cu excepția problemelor morale și politice care mi-au stârnit dorința de a vorbi, am făcut tot posibilul de-a lungul vieții, de dragul copiilor mei și al meu, să tac… Dar acum, în al șaptezecilea an, m-am hotărât să spun povestea vieții mele cât pot de bine, pentru ca fiii mei să poată separa adevărul de miturile pe care alții au creat despre mine, așa cum s-au creat mituri despre toți cei absorbiți de vârtejul turbulent și distorsionant al celebrităților din cultura noastră…

*****

IN MEMORIAM … 🕯️🥀
„Succesul este mai periculos decât eșecul.” (Graham Greene)
Scriitorul și jurnalistul englez, Henry Graham Greene (2 octombrie 1904 – 3 aprilie 1991), unul dintre cei mai importanți romancieri englezi ai secolului al XX-lea, a murit la 3 aprilie 1991 la Vevey, Elveția, din cauza leucemiei, la vârsta de 86 de ani, și a fost înmormântat în cimitirul din localitatea Corseaux.
Combinând succesul literar cu popularitatea larg răspândită, Greene și-a dobândit o reputație la începutul vieții ca un scriitor important, atât de romane catolice serioase, cât și de thrillere (sau „divertisment”, așa cum le-a numit el). A fost nominalizat, în 1966 și 1967, pentru Premiul Nobel pentru Literatură. De-a lungul a 67 de ani de scris, care au inclus peste 25 de romane, el a explorat problemele morale și politice conflictuale ale lumii moderne. A fost distins cu Premiul Shakespeare în 1968 și Premiul Ierusalim în 1981.
*****
S-A NĂSCUT CU 382 DE ANI ÎN URMĂ … 🥀
Antonio Alessandro Boncompagno Stradella (Bologna, 3 aprilie 1639 – Genova, 25 februarie 1682) a fost un compozitor italian din perioada barocului mijlociu. S-a bucurat de o carieră ca și compozitor independent, scriind piese muzicale la comandă și a colaborat cu poeți distinși, producând peste trei sute de lucrări într-o varietate de genuri.
*****
George S. Patton Jr. spunea:
„Soldatul este Armata. Nici o armată nu este mai bună decât soldații ei. Soldatul este, de asemenea, un cetățean. De fapt, cea mai mare obligație și privilegiu a cetățeniei este aceea de a purta arme pentru țara ta.”
*****
Există actori care îşi fac debutul la tinereţe şi îşi schimbă foarte puţin tehnica şi nivelul de profunzime a felului lor de a juca; ei sunt la fel şi la 30 de ani.
Alec Baldwin (n. 3 aprilie 1958, Amityville, SUA) este un cunoscut actor de film american. Născut cu numele Alexander Rae Baldwin III, într-o familie cu șase copii (patru băieți și două fete), este cel mai mare dintre cei patru frați, deveniți în timp, cu toții, actori.