La 50 de zile de la Paște, credincioșii sărbătoresc Cincizecimea, Pogorârea Sfântului Duh, Rusaliile sau „Sărbătoarea săptămânilor” , nume dat în funcție de istoricul ei sau de tradițiile care se săvârșesc în Duminica respectivă.

Legătura dintre om și Divinitate își găsește în această Zi o altă semnificație profundă, căci omenirea primește în suflet Duhul Sfânt, element important al Treimii, pomenit în fiecare rugăciune. De Rusalii (Pogorârea Duhului Sfânt), în bisericile din țara noastră se ține Sfânta Liturghie, iar credincioșii primesc ramuri binecuvântate de nuc sau tei, acestea simbolizând limbile de foc care s-au pogorât peste ucenici. După sfințire, acestea se așază la icoane, deasupra ușilor și ferestrelor, pentru a alunga spiritele rele (ielele) și pentru a aduce norocul și sporul în casă. După slujbă, se oficiază Vecernia Rusaliilor. Se rostesc șapte rugăciuni prin care se cere darul de la Duhul Sfânt.

Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Tihon; cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la ține cu credintă. Slavă Celui Ce ți-a dat ție putere; slavă Celui Ce te-a încununat pe ține; Slavă Celui Ce lucrează prin ține tuturor tămăduiri.”

„Toate le dă Duhul Sfânt: Izvorăște proorocii, săvârșește preoți, pre cei necărturari înțelepciune i-a învățat, pre pescari grăitori de Dumnezeu i-a arătat; toată rânduiala Bisericii alcătuiește. Cela ce ești de o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ție.”

„Doamne, venirea Sfântului Duh pre apostolii Tăi umplându-i, i-a făcut să grăiască în alte limbi. Pentru aceea acel lucru preaslăvit, s’a părut celor necredincioși a fi beție; iar nouă cestor credincioși este solitor de mântuire. De a cărui străluciri și pre noi ne învrednicește, rugămu-ne Ție, Iubitorule de oameni.”

„După scularea Ta cea din mormânt, Hristoase, și după înălțimea cerului, ai trimis, Îndurate, văzătorilor de Dumnezeu slava Ta, Duhul cel drept înnoindu-L în ucenici. Pentru aceasta ca o alăută muzicească tuturor limpede a arătat, Mântuitorule, prin dumnezeesc îndreptar de taină, vestirea și rânduiala întrupării Tale.”

„Duhul mântuirii, Carele pentru frica Ta, Doamne, S-a zămislit în pântece proorocilor și S’a născut pre pământ, zidește curate inimile apostolești și drept se înnoește și în credincioși. Pentru că lumină și pace sunt poruncile Tale.”

Rugăciunea pe care duhovnicul Arsenie Boca a lăsat-o cuvânt în Ziua de Rusalii:

“Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase. Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”

În țară, există mai multe tradiții legate de Ziua aceasta (sursa aici):

„Dansul Călușarilor este un obicei întâlnit mai ales în Oltenia, fiind considerat un joc tămăduitor, care aduce sănătate și noroc. Grupați în cete de câte 7-8, călușarii își încep dansul a doua zi de Rusalii, mergând din casă în casă pentru a colinda și a alunga spiritele malefice. Oamenii obișnuiesc să-i întâmpine pe călușari cu frunze de nuc, pelin, usturoi, apă și sare, uneori chiar și bani.

Un alt obicei specific Rusaliilor care se întâlnește prin zonele ardealului poartă numele de “Împănatul boului”. Obiceiul constă într-o procesiune ce se desfășoară pe ulițele satului, iar personajul principal este un bou împodobit cu fel și fel de ornamente din flori. Preotul are datoria de a-l sfinți când alaiul ajunge în fața bisericii, după care va da de băut participanților. La un moment dat boul va fi eliberat, iar o tânără fată va trebui să-l stăpânească și să ocolească o masă de trei ori. Tradiția spune că acea fată se va căsători în anul ce urmează.

Tot în Ardeal, imediat după Rusalii, se practică obiceiul numit udatul nevestelor. Pentru ca femeile să fie sănătoase și frumoase în tot restul anului tradiția spune că acestea trebuie stropite cu apă…”

Citiți și Credință: Alfabetul vieții, după Țuțea.