Rainer Maria Rilke, poetul cel mai citit după Goethe
Rainer Maria Rilke este unul dintre cei mai sensibili poeți care au scris în limba germană, dar și unul dintre cei mai importanți poeți ai secolului al XX-lea în literatura universală.
Poetul s-a născut la Praga, fiind cetățean austriac pînă la 42 de ani.Și-a petrecut o mare parte din viață în Germania, Franța și Elveția dar numeroasele călătorii în întreaga lume (Italia, Danemarca, Suedia, Rusia, Africa de Nord, Egipt, Spania, Belgia, Olanda etc.) i-au îmbogățit și desăvârșit stilul liric al poetului.
Poetul de limbă germană cel mai citit după Goethe – după cum îl denumește Dumitru Marian în prefața volumului de poezii Cartea imaginilor – a scris, pe lângă un număr impresionant de poezii (12 volume publicate în timpul vieții și 6 postume), o serie de povestiri, un roman și studii privitoare la artă și cultură. Rilke a impresionat și prin volumul covârșitor de scrisori adunate în peste 40 de volume de corespondență, precum și zeci de mii de recenzii, cronici, dar și traduceri în alte limbi de circulație universală.
Născut într-o epocă de mari schimbări, Rilke a explorat cu o sensibilitate unică teme universale precum existențialismul, dragostea, frumusețea și misterul morții. Prin intermediul limbajului său liric, el a reușit să creeze o punte între lumea interioară a spiritului și tumultul exterior al realității.
Fluent în multiple limbi, inclusiv germană, franceză, italiană și rusă, Rilke a avut parte de o educație lingvistică și culturală vastă. Această poliglotie nu a fost doar un atu în comunicarea sa, ci a modelat și adâncit complexitatea poetică a scrierilor sale. Fascinația sa pentru cultura rusă, amplificată de întâlnirile cu Lou Andreas-Salomé, a deschis noi orizonturi în opera sa, îmbogățindu-i perspectiva artistică.
Printre operele sale de seamă se numără „Elegiile Duino”, o serie de poeme începute în 1912, în timp ce se afla ca oaspete al prințesei Marie von Thurn und Taxis la pitorescul castel Duino. Aceste elegii au fost rodul a zece ani de contemplare și rafinare lirică, reprezentând un vârf în creația poetică rilkiană.
„Scrisori către un tânăr poet”, o colecție de scrisori pline de înțelepciune și îndrumare, adresate lui Franz Xaver Kappus, un tânăr aspirant la titlul de poet, rămâne o lucrare fundamentală în literatura de consiliere creativă. Prin aceste scrisori, Rilke nu doar că oferă sfaturi, dar și dezvăluie aspecte esențiale ale propriului său proces creativ și filosofic.
Viața lui Rilke a fost marcata de călătorii, de la Paris, unde a fost secretarul sculptorului Auguste Rodin, până în cele mai recondite colțuri ale Europei. Aceste experiențe au avut un impact profund asupra viziunii sale artistice, Rodin influențându-l în mod particular în abordarea detaliilor și în aprecierea artei sculpturale. Rilke a avut, de asemenea, o legătură apropiată cu scriitorii ruși Boris Pasternak și Anna Akhmatova. Cu Pasternak, Rilke a schimbat scrisori, iar întâlnirea sa cu Akhmatova în 1910 a fost un moment semnificativ pentru ambii poeți.
Citiți și despre Boris Pasternak
Ultima sa lucrare, „Valais Sonnets”, scrisă în umbra bolii care avea să-l răpună, reflectă cu intensitate lupta sa interioară și acceptarea inevitabilității morții. Aceste sonete reprezintă o meditație profundă asupra fragilității vieții și asupra aspirațiilor nemuririi prin artă.
Rilke a preferat adesea singurătatea, găsind în izolare spațiul necesar pentru meditație și creație. Această alegere de viață se reflectă în multe dintre poemele sale, unde solitudinea devine un companion de dialog cu sinele și cu lumea.
Prin stilul său liric vibrant și imagistica bogată, Rilke a reușit să creeze o operă poetică care depășește barierele timpului și spațiului, rămânând una dintre cele mai influente și apreciate voci din literatura mondială.
Potrivit unei legende, floarea preferată a lui Rilke, trandafirul, este cea care i-a adus moartea. Se spune că o înțepătura pricinuită de un spin i-a declanșat o septicemie care i-a fost fatală. Diagnosticul oficial al medicilor a fost cel de leucemie. Poetul a murit la 29 decembrie 1926 în sanatoriul Valmont sur Territet, de lângă Montreux, fiind înmormântat pe 2 ianuarie 1927 în cimitirul din Raron în Cantonul Wallis.
Muzele lui Rilke
Poezia este indisolubil legată de iubire (și de suferință), iar Rilke a fost un poet în toată puterea cuvântului. Iubirile sale au avut un impact semnificativ asupra scrierilor și asupra universului său liric. Iată câteva dintre cele mai importante figuri romantice din viața lui Rilke:
Lou Andreas-Salomé
Una dintre cele mai semnificative și influente figuri din viața lui Rilke a fost Lou Andreas-Salomé, o intelectuală și scriitoare rusă. Relația lor, începută în jurul anului 1897, când Rilke avea doar 21 de ani, a fost una de o profundă conexiune intelectuală și emoțională. Salomé a avut un rol crucial în dezvoltarea lui Rilke ca poet, încurajându-l să își schimbe numele din René la Rainer și influențându-i profund viziunea artistică.
Clara Westhoff
Rilke s-a căsătorit cu sculptorița Clara Westhoff în 1901. Au avut o fiică împreună, Ruth, dar căsătoria lor s-a răcit destul de repede. Cu toate acestea, Clara a rămas o figură importantă în viața lui Rilke, iar relația lor a continuat să fie una de respect și admirație reciprocă, chiar dacă s-au distanțat emoțional și fizic.
Baladine Klossowska
pinterest.com
O altă iubire semnificativă în viața lui Rilke a fost Baladine (Merline) Klossowska, o artistă și scriitoare. Relația lor a început în ultimii ani ai vieții poetului și a fost marcată de o intensă corespondență. Născută Elisabeth Dorothea Spiro, în 1886, într-o familie cu rădăcini poloneze și ruse, Baladine a crescut într-un mediu îmbibat de artă și cultură, fiind fiica unui avocat și a unei pianiste talentate. Destinul său s-a împletit cu cel al artei încă din tinerețe, căsătorindu-se cu Erich Klossowski, un pictor și istoric de artă, cu care a avut doi fii, Pierre și Balthus, amândoi destinati să devină figuri marcante în lumea artistică franceză. adevărata turnură în viața lui Baladine a venit odată cu întâlnirea sa cu Rilke în 1919. Această întâlnire a fost începutul unei relații profund emoționale și intelectuale, care a durat până la moartea poetului în 1926. Baladine a devenit nu doar muza sa, ci și o sursă de sprijin și inspirație în ultimii ani ai vieții sale tumultuoase, marcată de probleme de sănătate.
Sidonie Nádherný von Borutin
bildarchivaustria.at
Sidonie Nádherný von Borutin a fost o altă figură importantă în viața lui Rilke. Aristocrata cehă a fost una dintre cele mai apropiate prietene și muze ale poetului. Relația lor, deși nu a fost în mod deschis romantică, a avut o profundă influență emoțională asupra lui Rilke.
Aceste relații nu au fost doar romane pasionale, ci și parteneriate intelectuale și artistice. Fiecare dintre aceste femei puternice și talentate a influențat în mod unic opera și evoluția personală a lui Rilke, oferindu-i diferite perspective asupra vieții și artei.
Jeluire
Ce departe-s toate
și de mult s-au sfîrșit.
Cred că steaua
de care sînt poleit
s-a stins de milenii.
Parcă din luntrea
ce trecu dincolo,
auzii
o voce sfioasă.
În casă a bătut un ceas…
În care casă?…
Din ea, din inima mea, aș vrea
să ies afară sub cerul plin.
Aș vrea să mă închin.
Din toate stelele una
ar trebui să mai fie.
Cred că aș ști
care-i singura
din vecie,
care, oraș alb veghează
în ceruri la capăt de rază…
Amintire
Și aștepți, te aștepți la ceva-ul
care-ți crește viața nesfîrșit;
formidabilul, prea rarul,
trezirea pietrei, harul,
adîncul revenit.
Amurgesc pe polița lor
cărți în aur cusute;
gîndești la țări străbătute în zbor,
la chipuri, sau rochia unor
femei iarăși pierdute.
Deodată știi: asta s-a petrecut.
Te ridici și stau în fața ta
din anul care a trecut
teama, chipul și ruga.
(Poezii din volumul Cartea imaginilor, în traducerea lui Dumitru Marian, apărut la editura Paralela 45)
Sursa foto: kateforsyth.com.au, writerswrite.co.za, radioresita.ro
