Radu Tudoran – autor de best-seller-uri în secolul XX

Radu Tudoran sau Nicolae Bogza, pe numele din certificatul de naștere, (n. 8 martie 1910 – d. 18 noiembrie 1992) este considerat unul dintre cei mai mari prozatori români, fiind apreciat pentru talentul descriptiv şi enorma forţă de muncă, însă deopotrivă criticat şi catalogat (de George Călinescu, în mod particular) ca scriitor de romane „de consum”.

Fratele lui Geo Bogza, scriitorul își alege pseudonimul Radu Tudoran tocmai pentru a nu fi judecat prin asociere cu acesta. De altfel, cei doi vor avea vieți și cariere literare diferite, Tudoran fiind mai degrabă retras, însă extrem de popular pentru romanele sale devenite foarte rapid best-seller-uri, spre deosebire de Geo Bogza, care se va implica în viața politică, în special în perioada 1945-1947, fiind apropiat de partidul comunist și neavând succesul literar al fratelui său.

Radu Tudoran, Sursa foto: adevarul.ro

După o carieră militară relativ scurtă – este absolvent al Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu (1930), apoi al Școlii Militare de Ofițeri de la Sibiu (1932), fiind, până în 1938, ofițer al Armatei Române – Nicolae Bogza se dedică scrisului, debutând cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Cu această ocazie, folosește pentru prima oară pseudonimul Radu Tudoran.

În 1940 apare volumul de nuvele „Orașul cu fete sărace”, iar în 1941 este publicat romanul „Un port la răsărit”, față de care criticii literari reacționează extrem de târziu.

În 1947, este publicat la Bucureşti romanul „Întoarcerea fiului risipitor”, reeditat cu titlul „Fiul risipitor”. Roman de dragoste de o sensibilitate aparte, „Fiul risipitor” înregistrează un succes neașteptat, fiind considerat de unii critici ca fiind un roman comercial.

Spre deosebire de fratele său, Geo Bogza, Radu Tudoran a avut dificultăți în a se adapta vieții politice de după cel De-al Doilea Război Mondial. Astfel, din pricina unor articole în care critica atât egal extremismul de dreapta, cât și politica Uniunii Sovietice, este trecut pe linie moartă, timp de 5 ani, fiind obligat să se ocupe de traduceri pentru a-și asigura traiul zilnic. Nu este, însă, condamnat politic. În această perioadă, Tudoran traduce opere ale marilor scriitori ai literaturii universale precum A.N. Tolstoi, Goncearov, Listenov, Nikitin, Jules Verne, dar și ale operei lui Darwin.

În anul 1954 publică romanul său cel mai cunoscut, „Toate pînzele sus”, care devine extrem de rapid un adevărat best-seller, un succes la publicul de toate vârstele, fiind tipărit în sute de mii de exemplare. Romanul prezintă călătoria pe mare pe care Tudoran nu a reușit să o mai facă din pricina restricțiilor impuse de regimul comunist – deși scriitorul începuse să își construiască o goeletă ce ar fi purtat numele „Speranța”.

Romanul „Toate pânzele sus” este ecranizat în 1976 pentru televiziune și în 1987 pentru marele ecran, regizorul fiind Mircea Mureșan. Pelicula este filmată în studioului cinematografic „Bucureşti” iar corabia „Speranța” este de fapt o navă românească construită la Tulcea şi Brăila pentru turnarea unor filme străine. Filmul are 12 episoade, iar premiera a fost în martie 1977, la TVR. Ecranizarea romanului său aduce o bucurie extrem de mare lui Tudoran care își vede, cumva, împlinit visul călătoriei pe care nu reușise să o mai facă.

Afișul ecranizării Toate pânzele sus, sursa foto: zizzou.files.wordpress.com

Ciclul „Sfârșit de mileniu”, publicat în perioada 1978-1975, reprezintă o altă operă de mare valoare a lui Tudoran. O veritabilă frescă a societăţii româneşti din secolul al XX-lea, ciclu cuprinde șapte romane: „Casa domnului Alcibiade”, „Retragerea fără torțe”, „Ieșirea la mare”, „Victoria neînaripată”, „Privighetoarea de ziuă”, „O sută una lovituri de tun” și „Sub zero grade”.

Radu Tudoran a scris peste 15 romane, în 1977, numărul total al exemplarelor din cărţile sale, aproape fiecare reeditată de mai multe ori, depăşind 1,5 milioane de exemplare tipărite.

Tudoran moare în 1992, din cauza unei boli a arterelor, după ce reușește, în ultima parte a vieții, să își îndeplinescă visul de a călători pe mare. În 1993, se stinge și fratele său, Geo Bogza.

* * *

„Am să te apăr, am să mă lupt pentru tine şi cu oamenii, şi cu sfinţii! Am să dărâm munţii, am să sec mările, am să cobor luna pe pământ, am să opresc Soarele din mers – şi dacă tot n-o fi de ajuns, atunci… atunci am să mă însor cu tine!” (Fiul risipitor, Radu Tudoran)

„Avem taine şi le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari – când se dezvăluie îşi pierd o parte, două, trei, şapte, nouă părţi din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine şi le purtăm cu noi – şi suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem şi ne bucurăm, fiindcă sunt şi altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândeşti.” (Toate pânzele sus, Radu Tudoran)

Citiți și „Hoții de frumusețe” sau obsesia perfecțiunii