L-au găsit vinovat pentru pentru poemul pe care, cu siguranță, îl știți de multă vreme:
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpșane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte pe praguri,
pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
La apel, a primit doar! 25 de ani de muncă silnică, din care a efectuat şase ani de detenţie. A fost eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964, prea mutilat sufletește pentru a se mai putea regăsi, el, unul din Sfinții închisorilor.
Poetul, publicistul, dramaturgul Radu Gyr, născut la 2 martie 1905, Câmpulung Muscel, trecut la cele veșnice în 29 aprilie 1975, București, pe numele său
Radu Demetrescu, fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu și apoi conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Întemeietor de teatru, autor a peste 20 de volume de poezie, laureat cu Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie, decernat de 4 ori, și, da, comandant legionar, pe vremea când această mișcare era reprezentantă de generația tinerilor intelectuali ieșiți de sub „mantaua” lui
Nae Ionescu, genialul nostru filozof. Elanul anilor de răzvrătire a fost crunt pedepsit, cu lanțuri grele la picioare (în detenția de la Aiud), dar nicio șansă ca vocea lui să fi fost înăbușită: ”Sfânta tinereţe legionară”, imnul neoficial al Mişcării Legionare, a fost semnat, în deplină cunoștință de cauză, în ciuda tuturor presiunilor.
Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului, în cazul procesului din 1945, spunea aceleași adevăruri:
„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.
Au fost în total 20 de ani de carceră, printre care să socotim și anii în care a fost închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu şi alţi intelectuali care făceau parte din mișcarea Legionară. Dar nu ne afundăm acum în labirinturile întortocheate ale istoriei comunismului în România, pentru că nu e domeniul nostru și nici interesul nostru nu e.
Radu Gyr a murit la Bucureşti, pe 29 aprilie 1975.
Posteritatea, ca și receptarea din timpul vieții, nu i-au fost prielnice, deși creația lui Radu Gyr are extrem de multe disponibilități în ceea ce privește interpretarea critică, iar sensibilitatea unor poeme este remarcabilă. Cum este acest îndemn la trăire, la ființă, la visare:
Îndemn la luptă
Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept îţi cântă
ce înseamnă-n luptă-un braţ răpus?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă
când te ridici cu-n steag, mai sus?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri
sunt renunţările la vis.
Impresionantă, la Radu Gyr, este versatilitatea vocilor lirice pe care își „joacă” tensiunile existențiale, de la tonul aspru al poeziei din perioada detenției, cu accentele ei de răzvrătire, imprecație, neliniște interioară și până la coborârea în zonele de profundă tăcere ce maschează o credință în valorile proprii imposibil de alterat. Un cititor avi zat ar trebui să aleagă, cu siguranță, întreaga zgură a istoriei sale biografice, interpretabilă din pricina opacității regimului totalitar pe care l-a condamnat vehement prin acțiune și vers, și să considere poezia lui o emanație pur spirituală,o expresie
Aș vrea
