primele 17 pagini au fost încântătoare
perișori tulburați pe buza timpului
poale de lumină
ridicate
peste genunchii naivi ai râului
le-am urmărit cum dispar în făptura curgătoare
ca o rugă
și-atunci am știut
nu-mi va mai fi dor niciodată
voi fi lungul oftat până la revărsare
dar tu
nu adormí cu râul în palme
citește până-ți vor sângera ochii 
vei întâlni mai târziu
mai departe
un copil născut din încrucișarea privirilor noastre
două săbii de lapte
două
lumânări ce ard sub ape
pagina 18
numerele nu mai înseamnă nimic

foto painting duy huynh artworkarchive.com 

Citește și mării redându-le