„Povestiri despre epidemii și vaccinuri”

Știați că vaccinul este un termen care însemna, în urmă cu vreo două sute de ani, inocularea cu virusul variolei vacilor? Și că oferea imunitate împotriva variolei la oameni?

Variola este o boală cunoscută încă din Antichitate. Niște triburi din Nigeria aveau chiar un zeu, Shapona, Zeul Pământului, care trebuia îmbunat ca să nu dezlănțuie temutul virus. Se estimează că, doar în secolul XX, au murit din cauza acestei boli aproape trei sute de milioane de oameni.

Știați că noțiunea de carantină vine din perioada în care Europa era zguduită de epidemia de ciumă? În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, Iacob din Padua, medicul-șef al Ragusei, recomanda ca toate persoanele suspecte de ciumă, care urmau să intre în oraș, să aștepte o perioadă de treizeci de zile (trentina), sub observație, într-o tabără din afara orașului. Mai târziu, această perioadă de așteptare a fost prelungită cu încă zece zile (quarantena).

Știați că primul pacient din lume vindecat de turbare (rabie) a fost un băiețel de nouă ani, Joseph Meister, datorită vaccinului descoperit de Louis Pasteur? Prima injecție i-a fost făcută copilului pe 6 iulie 1885. Patru luni mai târziu, vestea vindecării lui, făcută printr-o comunicare în cadrul Academiei de Științe, a făcut înconjurul lumii.

Știați că „meștesugul vaccinarisitului” era, în secolul al XIX-lea, în Principatele Române, o condiție obligatorie pentru a fi… hirotonisit ca preot? În 1835, Comitetul Carantinelor a emis, cu aprobarea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, un regulament care prevedea obligativitatea predării tehnicilor de vaccinare în seminariile teologice. Nu doar numărul medicilor era o problemă dar și reacțiile și superstițiile „oamenilor de la țară, care, după cum constata C. A. Kuch, consulul Prusiei la Iași, presupun ca, în urma vaccinului, copilul moare de altă boală (…) și se opun acestei măsuri folositoare. „

Dacă v-am făcut curioși, găsiți mai multe despre toate acestea în cartea lui Toma Pătrașcu,„Povestiri despre epidemii și vaccinuri”, proaspăt apărută la Editura Humanitas.

Am citit-o cu sufletul la gură.

De câteva săptămâni tot aud despre proteste împotriva „botniței” . Despre încălcarea celor mai elementare norme sanitare sub pretextul libertății religioase. Despre inconștiență și egoism.

Cartea lui Toma a venit ca o gură de aer proaspăt. „Povestiri despre epidemii și vaccinuri” vine să ne reamintească cât de greu a obținut omenirea leacurile împotriva unor boli, în fața cărora nu am avut nici o apărare până în zorii epocii moderne. Câte vieți salvate. Ce eforturi incredibile, câte încercări, dezamăgiri, încăpățânare și descoperiri de geniu ne-au adus în punctul în care, astăzi, suntem la adăpost de boli care secerau milioane de vieți.

Ce salt excepțional de la moarte și resemnare la… viață și speranță.

Când am uitat despre toate astea?

Când am făcut pasul înapoi spre superstiție și ignoranță?

Habar n-am.

Dar am credința că lucrurile despre care a scris Toma Pătrașcu în cartea lui o să ne aducă aminte care e drumul pe care ar trebui să mergem. Sau să revenim.

Voiam, inițial, să recomand această carte elevilor mei. Pe măsură ce îmi scriam prezentarea, mi-am dat seama însă că ne este utila si nouă, adulților.

Historia magistra vitae, nu-i asa?

Mulțumim, Toma, pentru carte!

Excelentă.