În 12 decembrie, America celebrează Ziua Crăciuniței, o plantă care a devenit un simbol al Crăciunului în întreaga lume, datorită frumuseții și bogăției vegetale pe care o etalează cu grație extraordinară.

Pentru a afla de unde provine Poinsettia, trebuie să aruncăm o privire în trecut. Din 1480 până la moartea sa, regele aztec Montezuma și-a împodobit palatul cu Poinsettia sau Cuetlaxochitl, așa cum era cunoscut de azteci, punându-și poporul să cultive floarea ca un dar de la zei. Poinsettia a fost servită ca o amintire a sacrificiului pe care zeii azteci l-au făcut pentru a crea universul și că datoria va fi plătită prin sacrificii umane.

Poinsettia

Aztecii foloseau seva plantei Poinsettia pentru a vindeca febra, iar din frunzele făceau un pigment roșu pe care îl foloseau inclusiv pe post de machiaj. Apoi, în secolul al XVII-lea, după invadarea Mexicului de către Conchistadori, floarea sălbatică roșie de sânge a devenit parte a ceremoniei creștine pentru prima dată când a fost folosită în procesiunea Nașterii Domnului, Fiesta Santa Pesebre.

Era, după cum se vede, prezentă pe toate felicitările de Crăciun, vedeta inegalabilă a bunului-gust natural, care respinge kitch-ul și preferă darurile oferite de natură. În California este floarea specială a Crăciunului, de altfel, statul fiind și cel mai mare cultivator al acestei specii.

Deși fiecare stat din Statele Unite cultivă poinsettia în scopuri comerciale, California este cel mai mare producător cu peste 6 milioane de ghivece cultivate, urmată de Carolina de Nord cu 4,4 milioane de ghivece vândute și Texas cu aproximativ 3,7 milioane. Florida și Ohio completează primele 5, fiecare cu peste 3 milioane de poinsettias vândute. Din fericire, magazinele noastre oferă plante din belșug în această perioadă, astfel încât un ghiveci cu o poinsettia înflorită poate deveni cel mai frumos și mai sugestiv cadou pentru cei dragi.

Feriți-vă însă de plantele naturale ”îmbogățite” cu sclipici sau ”pudrate” cu sprayuri argintii, pentru că acest mod de a strica aspectul natural al plantei e un afront adus frumuseții naturale. Se găsesc mai multe nuanțe, de la alb/rez până la roșul încins de culoarea sângelui, iar culoarea frunzelor se schimbă în timp, revenind la verdele inițial.

Poinsettia, Greeting card

În această perioadă au apărut multe legende menite să explice de ce planta, care începea să fie numită „La flor de Nochebuena” sau Floarea  de Noaptea Sfântă, și-a dobândit culoarea roșie strălucitoare și frumoasă.

Joel Roberts Poinsett, US Congressman

După ce a fost descoperită în 1828 de Joel Roberts Poinsett, poinsettia a devenit un exemplar popular printre botanici. Wilenow, un renumit botanist, a numit Poinsettia „Euphorbia pulcherrima”. Dar după doar patru ani, un alt botanist, pe nume William Hickling Prescott, a redenumit floarea „Poinsettia pulcherrima” în onoarea omului care a adus floarea în atenția oamenilor, pentru a fi studiată.

Dr. Joel Roberts Poinsett a fost congresman al SUA, secretar al cabinetului prezidențial, diplomat american. A fost ales de republicanii din Jackson pentru a reprezenta primul district al Congresului din Carolina de Sud în Camera Reprezentanților Statelor Unite, unde a servit din 1821 până la demisia sa în 1825. Numit ca ministru al Statelor Unite în Mexic, a ocupat acel post diplomatic din 1825 până în 1829. În 1837 a fost numit secretar de război în cabinetul președintelui Martin Van Buren.

*

Poinsettia înfloreşte, de regulă, în zilele scurte de iarnă, însă specialiştii în floricultură pot proceda la „manipularea iluminatului” plantei, procedeu care determină planta să înflorească în orice perioadă a anului, prin acoperirea ei cu o pungă opacă sau cu un vas, spre a obtura complet lumina, timp de 13 – 14 ore/zi – de regulă între ora 17:00 şi ora 8:00 – , iar restul de 10 – 11 ore/zi se expune la lumină moderată.

De obicei, după perioada de înflorire, planta are nevoie de circa opt săptămâni de repaus, în care toate frunzele îşi schimbă culoarea în verdele iniţial şi uneori cad.

Crăciuniţa are nevoie de un loc luminos, dar fără ca soarele direct să cadă pe plantă – deşi este o plantă tropicală -, iar temperatura ambiantă cea mai potrivită pentru dezvoltarea ei armonioasă se situează undeva în intervalul 20 – 23 de grade Celsius.”

Despre îngrijirea Crăciuniței, aflați mai multe accesând rador.ro.

Despre istoria ei, aici:

Vă veți întreba dacă e o plantă toxică, întrucât veți fi auzit unele legende care circulă în legătură cu ea. Părerea toxicologilor este că în cele mai multe cazuri, expunerea la orice parte a plantei poinsettia la copii sau animale de companie nu este periculoasă.

ÎNSĂ: dacă părți din plantă sunt ingerate, aceasta poate provoca iritații ușoare: greață, vărsături sau diaree. Atingerea plantei poate provoca o erupție cutanată, dar s-a remarcat doar la grădinarii care lucrează intens cu multe exemplare pe care le îngrijesc.  Deci nu trebuie să eliminați complet planta din casă, dar, cu siguranță și absolut normal, ar trebui să împiedicați copilul sau animalul Dvs. de companie să înghită frunze, îndepărtând planta din proximitatea lor. (Rose Ann Gould Soloway,  Toxicolog clinic emerit).