Săbiuța

Florin Iaru

Din arhiva personală (pagina de Facebook)

Am văzut pe unul tăiat în două bucăți perfecte
de o fetișcană.
L-am văzut plîngîndu-și de milă,
dînd geană pe geană
cu o jumătate de gură udînd o jumătate de ureche.
Așa încep frumoasele povești de iubire,
cînd omul este fiară sau fier.

Personajul retezat, crezîndu-se fără pereche,
visase o femeie cu mîner
dar se tăiase în ea.
Acum nu mai era nimic de făcut. Din atîta iubire
omul nostru nu-și mai dorea
decît liniște, bunăstare și sănătate.
Ce naiba să mai susuri muierilor
cînd nu ești tocmai întreg?
Și cine, mama dracului, să se uite la tine
cînd nu poți da măcar un pupic lăbărțat?
Ca să nu mai vorbesc de poziția grea
în fața funcționarilor de stat!

V-am descris, pe scurt, o tînguială de bărbat
spintecat. O săbiuță de fată l-a curățat.
Toți îl ocoleau cu grijă.
Toți se fereau de ciumat.
Veți spune că nimeni nu poate supraviețui
unei vivisecții perfecte.
Viața ne oferă, din păcate,
exemple mult mai infecte.

„Florin Iaru este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generatiei optzeciste. A fost unul dintre membrii proeminenţi ai „Cenaclului de Luni” condus de Nicolae Manolescu. A fost vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat şi prezentat emisiuni de cultură la postul naţional de televiziune şi la TVR Cultural. Face parte din echipa redacţională a săptămânalului Caţavencii. A debutat cu volumul de poezii Cîntece de trecut strada (Albatros, 1981; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România), apoi, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan, a publicat Aer cu diamante (Litera, 1982). Alte volume: La cea mai înaltă ficţiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc şi-mi pare rău (Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beţie(volum colectiv, Art, 2009), Fraier de Bucureşti (Polirom, 2011). Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, Statele Unite, Rusia. (Daniel Cristea Enache)

Florin Iaru este, conform spuselor marelui critic Nicolae Manolescu, „făptura închipuită de Modigliani, întrupare a ingenuității ce îi maschează puternica inteligență”.

„Căci Florin Iaru face parte din categoria celor cu poftă de vorbă, a combatanţilor de cafenea, agitaţi în jurul unei idei ca o legătură de chei ce dă o larmă plăcută, neprimejdioasă. Personajul e rupt parcă din lumea teraselor de pierdere de la Union, Gambrinus şi Mon Jardin. Înfulecă lacom ediţiile de după amiază, punând lumea la cale, combătându-l pe maţe-fripte,contrazicându-l pe scârţa-scârţa pe hârtie, contrariindu-i pe cherestegerii din Cişmigiul începutului de veac – un fel de portret-robot al eroilor lui nenea Iancu, amploaiat, zavergiu genial, explodând de vervă zgomotoasă, doldora de idei măreţe topite ca aburul respiraţiei pe geamuri, de planuri de gheaţă pleoştite degrabă la soarele realităţii.

Colocvial, dispus oricând să-ţi povestească ultimul său poem, ultima lui Odă, întotdeauna cea mai bună, ameţit de propriul lui carusel verbal, transportat, ambetat, dezabuzat, revoltat, amurezat, magnetizat cu jamaică, cu anghelică, gata oricând să adopte o nouă manieră, să inventeze un fason, Iaru populează lumea cu propria lui fiinţă împrăştiată într-oaglomerare dezordonată de oglinzi paralele privite cu coada unui ochi narcisist, acaparator şi irezistibil.” (Traian T. Coșovei, „Asurzind hârtia poemului”, fragment preluat de pe www.editura.liternet.ro)

Pe Florin Iaru îl găsiți și aici. 

Citiți și despre Mircea Cărtărescu și „Solenoid”, aici.