Pe pământ capul umblând
cu tălpile-n nori
Uimirea de a iubi
năștea, timid, ilegal
poezii
Erezii
Nici nu știi
ce mult își dorea
să-ntoarcă totul
pe dos
temeinic să umble
piciorul pe jos
iar el, capul – în nori
Ce nebunii, descoperiri la zi
și alte tehnologii nano
i-ar înfrunzi fruntea de neguri
piano
o sută, o mie de elegii!
Le-ar legiui
– pianissimo –
uimirii de-a te iubi forte
fortissimo.
foto tumblr.com
Citește și Cuvânt
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.
