Paul Călinescu (1902-2000) a fost cel dintâi regizor de film român premiat la un important festival de film internațional. Filmul-eseu Țara Moților (1938) a fost premiat la Festivalul de Film de la Veneția cu Premiul Filmului Documentar (un premiu unic) aducând cinematografiei românești prima recunoaștere importantă pe plan internațional. La film a colaborat și scriitorul Victor Ion Popa. Conform reputatului critic de film Ecaterina Oproiu filmul este un cine-verité protocronic.
„Țara Moților a părut (și pare și azi) un fel de Pământ al unei ciudate Făgăduințe.”
Succesul pe plan internațional al filmului a stârnit și o polemică între Paul Călinescu și criticul D. I. Suchianu asupra paternității sale. Călinescu a afirmat:
“I. D. Suchianu își atribuie paternitatea filmului «Țara Moților», paternitate care nu poate exista decât în fantezia domniei sale.”
Și iată și replica lui D. I. Suchianu:
“(…) un caz clinic de delir al paternității. Dl. Paul Călinescu, regizor, se crede co-autor al filmului turistic «Țara Moților». Ceva mai mult, se plânge că eu m-aș pretinde autorul acestui film. În viața mea n-am spus că e făcut DE mine, ci SUB mine, adică eu fiind șeful suprem al instituției conducătoare.”
Paul Călinescu a revenit precizând că “filmul era gata terminat în momentul numirii sale (a lui D. I. Suchianu) la cinematografie.”
Regizorul a urmat cu acest film linia deschisă de părintele sociologiei românești, Dimitrie Gusti (1880-1955) cel care în 1930 realiza filmul documentar Drăguș, viața unui sat românesc împreună cu studenții săi de la Facultatea de Sociologie din București. Alte filme ale aceleiași echipe au fost: Un sat basarabean, Cornova (1932), Satul Șanț (1936), Obiceiuri din Bucovina (1937), Locuința țărănească din România, Echipele regale studențești. La realizarea acestor filme au contribuit: Constantin Brăiloiu (ilustrația muzicală), Henri Stahl, Anton Golopenția (regizori), Fundația Culturală Regele Carol II, Institutul Social Român, Societatea Compozitorilor Români.
Paul Călinescu împreună cu Jean Georgescu și Jean Mihail au format un triumvirat pentru cinematograful nostru istoric. Ei au fost punctul de plecare al noii noastre cinematografii. Ei sunt principalii depozitari ai secretelor unei bresle urmărită de neșansă, dar niciodată resemnată.” (Ecaterina Oproiu)
În 1937 din inițiativa și sub conducerea lui Paul Călinescu a luat ființă Jurnalul de actualități al Oficiului Național de Turism.
Paul Călinescu (1902-2000)
Pasiunea pentru teatru și arta cinematografică o aveam demult, din copilărie (…) un bun prieten al nostru (…) își cumpărase un aparat de filmat pentru amatori (…) de această dată n-am mai rezistat (…) cele văzute m-au cucerit pe loc. Misterioasa imagine în mișcare și perspectiva de a putea face și eu cu mijloacele mele m-au tulburat. Ceva se născuse. Adânc și definitiv mă logodisem cu un vis: să fac film.
În următorii ani Paul Călinescu a mai realizat peliculele: România, București orașul contrastelor, Generația de mâine, Uzinele Malaxa.
După anul 1945, obligat de împrejurări a regizat filmul Răsună valea (1949) – primul produs al “tinerei cinematografii de stat” cu: Marcel Anghelescu, Geo Barton, Radu Beligan, Angela Chiuaru, Eugenia Popovici. În 1955 a continuat cu Desfășurarea, după nuvela omonimă a lui Marin Preda cu Colea Răutu, un film propagandistic despre colectivizarea țăranilor.
A urmat perioada de relativă destindere ideologică în care a realizat Porto Franco (1961) după romanul Europolis de Jean Bart și Titanic Vals (1964) după Tudor Mușatescu. A realizat și comedii ecranizându-l pe Caragiale într-un duo regizoral cu Jean Georgescu: D-ale carnavalului (1959) cu Gr. Vasiliu-Birlic, Al. Giugaru, Ion Lucian și Telegrame (1960) cu Birlic, Costache Antoniu, Al. Giugaru.
(fragmente din volumul Istoria filmului românesc de Călin Căliman)
