„Te iubesc într-un fel inexplicabil” (Pablo Neruda)
sursă foto: google.ro
Te iubesc
te iubesc într-un fel inexplicabil,
într-o formă de nespus,
într-un mod contradictoriu.
Te iubesc
cu trăirile mele cele multe,
schimbătoare încontinuu,
din cauze ciudate:
timpul, viaţa, moartea.
Te iubesc…
cu lumea pe care n-o înţeleg,
cu oamenii pe care nu-i pricep,
cu duplicitatea inimii mele,
cu incoerenţa actelor mele,
cu fatalitatea destinului,
cu conspiraţia visului,
cu ambiguitatea celor făptuite.
Chiar şi când îţi spun că nu te iubesc, te iubesc,
chiar şi atunci când te-am dezamăgit, nu te-am înşelat;
până la urmă, duc la capăt un plan
pentru a te iubi mai mult.
Te iubesc…
fără să gândesc, inconştient,
iresponsabil, spontan,
involuntar, din instinct,
din impuls, iraţional.
În definitiv, nu am argumente logice,
nici dacă le-aş născoci
pentru a explica iubirea mea pentru tine,
care a apărut enigmatic din nimic,
care nu a avut nimic magic,
care, ca prin minune, luând formă…din nimic,
a alungat răul din mine.
Te iubesc
te iubesc cu un corp ce nu gândeşte,
cu o inimă ce nu raţionează,
cu un cap ce nu coordonează.
Te iubesc
incompresibil,
fără a cerceta de ce te iubesc,
fără să îmi pese de ce te iubesc,
fără să mă întreb de ce te iubesc.
Te iubesc
pur şi simplu pentru că te iubesc,
eu însumi nu ştiu de ce te iubesc.
*
Absența
Abia te-am părăsit
şi umbli în mine, cristalină
sau tremurând,
neliniştită
rănită de mine însumi
sau copleşită de dragoste,
ca atunci când ochii tăi se închid
peste harul vieţii
pe care ţi-l dărui fără încetare.
Dragostea mea,
ne-am întâlnit
îsetoşaţi
şi ne-am băut toată apa
şi tot sângele;
ne-am întâlnit înfometaţi
şi ne-am muşcat
aşa cum muşcă focul,
lăsându-ne unul pe altul răniţi.
Dar aşteaptă-mă,
Păstrează pentru mine dulceaţa ta…
Eu îţi voi dărui, de asemenea,
Un trandafir frumos.
