Adevărurile lui Osho
„Calea inimii este minunată, însă periculoasă. Calea minții este obișnuită, însă sigură. Bărbatul a ales drumul cel mai sigur și cel mai scurt în viață. Femeia a ales cea mai frumoasă, dar cea mai accidentată, periculoasă cale, cea a emoțiilor, a sentimentelor, a stărilor sufletești.
Și deoarece până acum lumea a fost condusă de bărbați, femeile au suferit enorm. Femeia nu a fost în stare să se adapteze la societatea pe care au creat-o bărbații, deoarece societatea este creată conform rațiunii și logicii.
Femeia vrea o lume a inimii, iar în societatea creată de bărbat nu este loc pentru inimă. Bărbații trebuie să învețe să fie mai inimoși, pentru că rațiunea a dus întreagă omenire spre o sinucidere globală. Rațiunea a distrus armonia naturii, ecologia. Rațiunea ne-a dat mașinării minunate, dar a distrus minunata umanitate. Este nevoie de puțin mai multă inimă în toate.
În ceea ce mă privește, calea către ființa voastră cea mai ascunsă este mai scurtă din inimă decât din minte. Mintea este o scurtătură dacă mergeți în afară, iar inima este o cale foarte lungă. Dacă mergeți înăuntru, totul se schimbă în opusul său: inima este scurtătura către ființă, iar mintea este cel mai scurt drum la care vă puteți gândi.
De aceea sunt cu totul pentru dragoste, pentru că de la dragoste este foarte ușor să vă duc la meditație, să vă duc la veșnicia vieții voastre, să vă duc la divinitatea voastră; este foarte greu s-o fac pornind de la cap. Mai întâi trebuie să ajungem la inimă, și numai după aceea ne putem îndrepta spre ființă.
Accentul pe care-l pun pe dragoste are un motiv în esență spiritual. De la inimă, femeia se poate deplasa imediat… iar bărbatul se poate deplasa spre inimă fără dificultate. El a fost doar prost educat… este numai o condiționare. I s-a spus să fie dur, puternic, viril, și toate acestea sunt prostii.
Niciun bărbat nu plânge și nu-și lasă tristețea sau bucuria să se manifeste prin lacrimi, pentru că i s-a spus de pe când era copil că lacrimile sunt pentru femei, că e ceva caracteristic fetelor. Bărbații nu plâng și nu se vaietă niciodată.
Dar care este scopul acestor lacrimi? Este nevoie de ele! Ele sunt un limbaj foarte încărcat de semnificație. Există momente în care nu puteți spune nimic, însă lacrimile voastre pot arată acest lucru. Se poate să fiți atât de copleșiți de bucurie, încât să vă apară lacrimi în ochi. Lacrimile sunt întotdeauna simbolul unei experiențe debordante. Se poate să fiți atât de triști, încât cuvintele să nu poată exprima acest lucru; lacrimile vă sunt de ajutor. Acesta este unul din motivele pentru care femeile înnebunesc mai rar decât bărbații, deoarece ele sunt gata să se vaiete, să plângă și să arunce cu lucruri oricând: temporar, ele o pot lua razna zilnic. Un bărbat acumulează încontinuu și apoi, într-o zi, explodează „en gros”. Femeile o iau razna „en detail” și aceasta este o modalitate mai înțeleaptă, să termini stocul. De ce să acumulezi?
Bărbații se sinucid în număr mai mare decât femeile. E puțin ciudat; femeile vorbesc despre sinucidere mai mult decât bărbații, dar arareori o duc la îndeplinire. Bărbații nu vorbesc aproape niciodată despre sinucidere, însă în realitate se sinucid în număr mai mare, aproape de două ori mai des. Bărbatul continuă să refuleze, continuă să arate o anumită față, care este falsă. Și există o limită pentru toate; vine un moment când nu se mai poate abține și totul se năruiește.
Bărbații trebuie să fie învățați să fie mai inimoși, pentru că din inimă se deschide calea către ființă. Nu puteți ocoli inima. Femeia se află într-o poziție mai bună: ea se poate îndrepta direct către ființă de la inimă. Însă, în loc să recunoască această imensă calitate a femeilor, bărbații le-au condamnat pe femei. Poate că există un motiv; poate că au fost conștienți cu privire la o oarecare superioritate a femeilor, superioritatea dragostei.
Nicio logică nu poate fi mai presus de dragoste și nicio minte nu poate fi mai presus de inimă. Dar mintea poate fi foarte ucigătoare, mintea poate fi foarte violentă, și asta a făcut mintea secole la rând. Bărbații le-au bătut pe femei, le-au oprimat, le-au blamat. Și, în consecință, bărbații nu au putut să-și sporească propria conștientizare. Ar fi putut să învețe și ei arta de a merge în sus; ar fi putut să meargă și ei pe același drum. De aceea spun mereu că emanciparea femeilor este și emanciparea bărbaților. Este chiar mai mult emanciparea bărbaților decât emanciparea femeilor.
Da, femeile dețin mai multă dragoste… însă ele ar trebui să fie făcute să devină conștiente, de asemenea, cu privire la cealaltă față a monedei. Partea masculină a minții deține logică, iar partea femeii este ilogică; nu este periculos, este numai o greșeală, poate fi corectată. De aceea calea inimii este minunată, dar periculoasă. Cealaltă latură a dragostei este ura; cealaltă latură a dragostei este gelozia. Așa încât, dacă o femeie este cuprinsă de ură și gelozie, toată frumusețea dragostei moare și ea nu mai rămâne decât cu venin. Se va învenina pe sine și va învenina pe toată lumea dimprejur.
Pentru a fi iubitori, trebuie să fiți mai vigilenți, pentru că puteți cădea în groapa urii, care este foarte aproape. Orice culme a dragostei este foarte aproape de valea întunecată a urii; ea împresoară culmea de jur-împrejur și puteți alunecă în ea foarte ușor. Poate că acesta este motivul pentru care multe femei se hotărăsc să nu iubească. Poate că acesta este motivul pentru care bărbații au hotărât să trăiască la nivelul capului și să uite complet de inimă… pentru că inima este atât de sensibilă. Se simte lezată foarte ușor; dispoziția i se schimbă ca vremea.
Cel care vrea să învețe cu adevărat arta de a iubi trebuie să țină minte toate aceste lucruri și trebuie să evite ca dragostea să cadă în toate aceste gropi ale urii, ale geloziei. Altminteri, îndreptarea către ființă va deveni imposibilă, chiar mai imposibilă decât este, pornind de la cap.” (OSHO, „Emoțiile și sănătatea”)
Osho: Controversatul spirit liber al spiritualității moderne
Osho, născut Rajneesh Chandra Mohan Jain în 1931 în India și decedat în 1990, a fost unul dintre cei mai carismatici și controversați lideri spirituali ai secolului XX. Cu o filozofie ce îmbină elemente ale diverselor tradiții religioase și spirituale, de la budism la creștinism și de la hinduism la sufism, Osho a propus o viziune radicală despre meditație, conștiință și liberul arbitru. Viața și învățăturile sale continuă să stârnească interes și dezbatere.
Născut într-un mic sat din statul indian Madhya Pradesh, Osho a demonstrat de timpuriu un spirit rebel, punând la îndoială tradițiile religioase și sociale ale comunității sale. A absolvit cu distincție studii de filozofie la Universitatea din Sagar, unde ulterior a și predat. Cariera sa academică a fost însă scurtă, alegând să devină un lider spiritual independent, cu o viziune radicală asupra spiritualității și religiei.
Filozofia și Învățăturile
Osho a criticat organizarea religioasă tradițională și dogmatismul, promovând în schimb o spiritualitate experiențială, personală. El a pus un accent deosebit pe importanța conștientizării, meditației și acceptării de sine. Una dintre cele mai cunoscute tehnici de meditație pe care le-a dezvoltat este „Meditația Dinamică”, care include mișcare, respirație haotică, salturi, țipete și dans — toate menite să elibereze energia reprimată și să faciliteze starea de prezență și conștientizare. Osho a vorbit și despre necesitatea unei revoluții sexuale, argumentând că represiunea sexuală duce la frustrare și agresiune. El a susținut că sexualitatea trebuie să fie integrată într-un context spiritual sănătos, nu reprimată sau distorsionată.
Ashramul din Pune și migrația în SUA
În 1974, Osho și-a înființat propriul ashram în Pune, India, care a devenit rapid un centru internațional pentru meditație și terapii psihologice. Locul a atras mii de căutători spirituali din întreaga lume, dar și atenția și suspiciunea autorităților indiene.
În 1981, Osho se mută în Statele Unite, unde discipolii săi înființează o comunitate în Oregon, numită Rajneeshpuram. Aici, tensiunile cu comunitatea locală și autoritățile au escaladat rapid, culminând cu acuzații de acte ilegale, inclusiv un incident de otrăvire în masă și deportarea lui Osho din SUA în 1985.
Anii finali și moștenirea
După expulzarea sa din SUA, Osho se întoarce în Pune, unde continuă să predea până la moartea sa în 1990. Deși controversat, a lăsat în urmă o moștenire durabilă, cu mii de discursuri înregistrate și peste 600 de cărți. Ideile sale despre libertatea individuală, meditație și natura conștiinței umane continuă să inspire și să provoace.
Osho a fost și rămâne o figură polarizantă în spiritualitatea modernă. Criticat pentru stilul său de viață extravagant și pentru unele decizii ale comunității sale, el este totodată admirat pentru viziunea sa despre o spiritualitate liberă de dogme și pentru tehnicile de meditație inovative. Osho nu a fost doar un guru spiritual, ci și un fenomen cultural, al cărui impact se resimte și astăzi în multe colțuri ale lumii.
Citiți și Mircea Eliade, singura fericire e dragostea…
