Pentru spectatorii amatori de comedii romantice, pelicula One Day, realizată de Lone Scherfig, ar putea fi un soi de When Harry Met Sally (1989) adus în era Facebook-ului. Cei care vor să urmărească acest gen de peliculă trebuie să creadă în puterea iubirii şi în faptul că o relaţie de amiciţie-iubire se poate derula timp de douăzeci de ani, fără ca ea să se consume propriu-zis. Regizoarea daneză transpune cinematografic best-seller-ul eponim al lui David Nicholls, aflându-se la a doua ecranizare. Prima peliculă, An Education (2009), a relevat talentul actriţei Carey Mulligan şi flerul acestei regizoare în a găsi distribuţia feminină adecvată.

Şi în cazul lui One Day, realizatoarea daneză oferă rolul principal feminin unei actriţe talentate. Simpatica Anne Hathaway pare foarte nimerită pentru Emma, eroină ce face parte din aceeaşi familie spirituală cu Sally din mai sus amintita comedie romantică din anii ’80. Anne Hathaway a avut o filmografie inegală calitativ. S-a făcut remarcată în pelicule gen chick- flick (The Princess Diaries, Ella Enchanted, The Bride Wars), dar odată cu partitura din One Day, se simte o reechilibrare, actriţa având sclipiri aşa cum a dovedit-o şi în The Devil Wears Prada, Brokeback Montain sau Rachel Getting Married. După rolul principal din The Devil Wears Prada ( 2006), Anne Hathaway era caracterizată ca fiind „un amestec între şarmul Juliei Roberts, talentul lui Audrey Hepburn şi aerul misterios al lui Judy Garland.” Seriozitatea dovedită şi în pregătirea rolului din filmul biografic Becoming Jane (2008), când tânăra actriţă a învăţat să stăpânească accentul britanic, a luat lecţii de pian, a studiat istoria şi obiceiurile secolului al XVIII-lea, o recomanda pentru Emma din One Day.

Pornind de la ideea că graniţele dintre prietenie şi iubire sunt mereu fragile, între un bărbat şi o femeie, povestea din One Day se derulează pe parcursul a două decenii pornind de la anul absolvirii celor doi eroi, 1988 până în 2011. Ca într-un calendar video, paginile se întorc, spectatorii regăsindu-i mereu pe Emma şi pe Dexter, la data fixă, de 15 iulie, împreună. Naraţiunea filmică condensează o poveste de peste douăzeci de ani în 106 minute. Pelicula beneficiază de panoramele (Benoît Delhomme) din capitala britanică (ca şi în precedenta An Education), din Edinburgh şi Paris, dar se susţine pe jocul actoricesc. Surprindem, alături de Emma (Anne Hathaway) şi Dexter (Jim Sturgess), detalii din viaţa din Marea Britanie sub regimul Thatcher, premizele apariţiei curentului New Wave, tulburările din anii ’90-2000, într-o frescă socială fidelă istoriei. Toate aceste aspecte ale naraţiunii filmice l-au bucurat pe autorul romanului, David Nicolls. Acesta s-a declarat mulţumit de faptul că filmul este o adaptare fidelă, respectând tonul şi atmosfera din cartea sa.

Povestea sinceră dintre cei doi eroi se clădeşte în timp, pe parcursul istoriei, urmând filele calendarului, dar „poposind” mereu la data de 15 iulie. Tinerii preferă să se iubească în tăcere decât să-şi exhibe sentimentele. În felul acesta, putem spune că One Day a reuşit să evite clişeele gen Love Actually (Richard Curtis, 2003) sau să etaleze probleme psiho-afective ca în Goodbye, First Love (2011). În One Day, dragostea şi prietenia, bucuria şi tristeţea, veselia şi decepţiile dansează, timp de douăzeci de ani, un vals lent.

Anne Hathaway (Emma Morley) & Jim Sturgess (Dexter Mayhew) în One Day © AceShowbi


Actriţa, Anne Hathway, oferă nuanţe multiple personajului său, Emma. Aceasta este intelectuala uşor complexată, fata care găseşte mereu o vorbă bună pentru oricine sau orice: ştie să se bucure când iubitul ei se căsătoreşte, când devine tată sau când el picase pradă drogurilor şi vieţii din lumea de mucava a televiziunii comerciale. Astfel, fata care nu-se-simte-bine-în-pielea-ei devine, pe parcursul filmului, femeia desăvârşită. Din păcate, Jim Sturgess nu se ridică la acelaşi nivel ca cel al colegei sale de distribuţie, picând în stereotip. Eroul său, Dexter, pare un gigolo teribilist, lipsit de orice nuanţă, care pricepe, prea târziu, esenţa. Dezechilibrul dintre jocul actoricesc al celor doi pare „o plombă” pentru întregul film. De asemenea, finalul lacrimogen al poveştii pare o alegere nefericită. Maniera în care sfârşeşte Emma este aproape „sadică” şi pare un „Deus ex machina”, umbrind pelicula.

Deşi lipsită de happy-end, povestea despre graniţele fragile ale relaţiei prietenie-iubire dintre un bărbat şi o femeie poate seduce spectatorii amatori de iubiri fără confetti, lumânărele şi petale de trandafiri. Filmul cu accente comico-melancolice plimbă spectatorii între Londra şi Paris, căutând să afle unde începe şi unde se poate sfârşi iubirea.

One Day (2011)
Regizor: Lone Scherfig
Scenarist: David Nicholls
Compozitor: Rachel Portman
Operator: Benoît Delhomme
Producător: Nina Jacobson
Monteur: Barney Pilling
Distribuţia: Anne Hathaway (Emma Morley), Jim Sturgess (Dexter Mayhew), Patricia Clarkson (Alison Mayhew), Romola Garai (Sylvie Cope), Jamie Sives (Mr. Godalming), Jodie Whittaker (Tilly), Rafe Spall (Ian Whitehead), Georgia King (Suki Meadows)

Via LiterNet