Nu știu în ce măsură mai contează faptul că iubirile, atâtea câte ți-au fost date să le trăiești, sunt diferite, atâta vreme cât ele s-au stins în timp.
Nu știu nici dacă termenul acela de trei ani, cât se presupune că durează dragostea, e valabil pentru fiecare tip de inimă.
Nu știu nici dacă prima iubire există cu adevărat în arhiva amintirilor noastre sau este doar o fantasmă despre ce am vrea să fi fost, atâta vreme cât ea nu coincide cu ultima…
Toate sunt doar trepte care ne-au ajutat să urcăm
Însă, cred că există acel fel de relație în care doi oameni comunică frumos, clar și limpede, în care informația își face traseul complet de la unul la altul și viceversa, dus-întors, ca într-o cursă de transport în comun, clar prestabilită, fără abateri. Indiferent dacă cei doi folosesc cuvintele sau doar ochii. Indiferent dacă sunt de acord sau au păreri diferite despre orice. Indiferent dacă nu știu ceva ce le stârneste interesul, sunt dispuși sa învețe împreună. Indiferent dacă sunt diferiți ca structură, temelia lor este la fel de stabilă și puternică. La fel cum sunt și credințele, pasiunile și visele lor.
Am convingerea că, dacă toate acestea ți se întâmplă și ție și lui (sau ei), ei bine, atunci nu greșești deloc dacă spui că trăiești acea iubire unică, ce vine și le șterge pe toate celelalte. Nu că uiți ce-ai mai trăit, nu, doar că, privind înapoi peste umăr, ți se mai așază câte-un zâmbet în colțul gurii și cam atât. Apoi, apuci mâna celui de lângă tine și râzi cu toată gura!
Pentru majoritatea dintre noi este o zi oarecare de miercuri, pentru câțiva, în schimb, fiecare zi este o sărbătoare. Faceți-vă viața sărbătoare, fiindcă nu știm nici ziua și nici ceasul când regretele pentru ceea ce am fi putut deveni, vor sta cu noi la masă. Mai bine ședem cu bucuria, nu?
foto arhiva personală
Citește și Trifoi cu patru foi
