Cu niște ochi mai mari decât ea, Analia Selis a văzut România atât de frumoasă încât i-a dăruit cântecul și sufletul său.
Analia Selis este cântăreața care a reprezentat Argentina la festivalul “Cerbul de aur”, în anul 2004, și a obținut locul trei. Acel moment a determinat-o să își continue cariera muzicală în Romania. A fost contactată de casa de discuri “Media ProMusic” și a lansat, imediat după aceea, două albume – “Aqui Hoy”, în 2005 și “Aqui Manana”, în 2006.
În 2008 i-a apărut un nou album – “Suenos”, lansat de Cat Music , dar și un nou single “A la ronda ronda”.
”Nu știam unde o să ajung când v-am spus „yo no soy de aqui”. Viața mea se învârte în tot felul de întâmplări neplanificate și singurul lucru care mă face să cred că am control asupra vieții mele este acea voce pe care am știut tot timpul să o ascult”.
”Vreau cu A la ronda ronda să vă amintesc de acea Analia care v-a spus atunci „yo no soy de aqui” și care, de atunci, visează să ajungă la voi cu ceva bun. Acea Analia care creste, încearcă, greșește, învață, dar în suflet nu se schimbă.”
Muzica ei prin ani
În anul 2015, a lansat proiectul ”Tango Simfonic” și a început să călătorească în toată țara și să cânte în colaborare cu cele mai importante filarmonici din România, promovând tangoul în aranjament pentru orchestră de cameră, pian și voce.
În anul 2016 a început o carieră internațională, fiind invitată să reprezinte România la ABU Radio Song Festival (Beijing, China) și să cânte în orașul său natal – Tucumán din Argentina.
Tot în anul 2016 a devenit membru al ansamblului ”ArgEnTango” alături de patru mari muzicieni: Răzvan Suma – violoncel, Rafael Butaru – vioară, Mariano Castro – pian și Omar Massa – bandoneon.
În 2018 a fost invitată în Germania, la Kammermusiktage Barth Festival, cu proiectul ArgEnTango. Astfel că, Analia Selis a renunţat la muzica latino comercială şi cântă tango, ca solistă a ansamblului ArgEnTango.
Yo no soy de aqui
I:
Într-o cafenea, doar atunci când tu nu vedeai
Priveam pe furiș și visam că mă sărutai
Mi-am făcut curaj, am venit la tine
Eu ți-am spus ceva, dar n-ai înțeles și ți-am spus așa:
Refren:
Yo no soy de aqui,
Y no soy de alla
Te-am găsit aici
Și nu-altundeva
Sufletul mi-a spus
Si nu a greșit,
Că va fi aici
Fericirea mea.
II:
Într-o cafenea, aud o melodie usor
Cântă viața mea, cântă o chitară cu dor
O lume am vazut, ca s-ajung la tine
Eu ți-am spus ceva, dar n-ai înțeles și ți-am spus așa:
Refren:
Yo no soy de aqui
Vengo de una tierra,
Se me escapa el alma, volando esta
Mi alma anda perdida en algun lugar
Yo no soy de aqui
Y no soy de alla,
Vengo de una tierra,
En algun lugar
Y llegue asta aqui para echar raiz
Pero de mi tierra yo no me fui.
Citește și Iubește-mă până la sfârșit
Aș vrea să mă laud că sunt doctor la Spitalul de Doruri Cronice. Dar nu pot. Pentru că sunt doar un portar, biet portar. Tot ce fac este să le notez, febril, intrările și ieșirile, când și cum bântuie ele. Sunt lipsite de orice respect, nici măcar nu folosesc poarta, trec așa, pur și simplu, prin mine.
De când, însă, geamurile gheretei s-au spart și prin acoperiș răzbește ploaia, am dat bir cu fugiții. Sunt acum, și eu, un Dor.