Un tango tot mai lin…
Ia aminte, doamnă, ne topim efemer
Și iubindu-ne stins, ca-ntr-un vechi ritual,
Vom ajunge, dansând, la un singur final;
Ia aminte, doamnă, florile pier…
Ia aminte, doamnă, zilele sunt mici
Dinții noștri flămânzi carnea vieții o smulg
Și tăcerile curg între noi ca-ntr-un burg:
Ia aminte, doamnă, orele sunt mici…
Ia aminte doamnă, nu mai suntem nebuni
Nici de vara din trup, nici de roua din zori
Învățam să murim chiar și-n vis uneori;
Ia aminte, doamnă, suntem tăciuni.
Sărutările noastre au tristețe de zaț
Le sorbim absentând în tangoul de fum
Nu mai sunt privitori, doar un capăt de drum;
Sărutări cu strânsoare de laț…
Vom ajunge să știm ce-am pierdut din trecut
În beție de crini și-n aromă de brazi
Vom pricepe că nu doar urcând poți să cazi
Vom ajunge să știm ce-a durut.
O să-ți las pe inel, ca un ultim destin
Noaptea asta în doi și un câmp de iertări
Fluturând între noi, ca eșarfa prin gări
Un tango tot mai lin, tot mai lin…
sursă foto: unsplash.com
Nu e toamnă, ești tu…
Ca și cum te-ai trezi într-un ochi,
undeva
unde nu mai ai timp
să cutezi altceva
decât somn să înduri
și cenușă de flori,
Unde nu mai ai timp nici să vii,
nici să mori
Ca și cum, peste ani,
ai alege să fii
doar un abur desculț
printre fiice și fii,
rătăcind în cetăți cu prăpăstii căprui,
să te vezi în orice,
să nu spui nimănui
câtă liniște e,
cât a fost,
ce-a rămas
din țărâna de ieri
a bătăii de ceas,
Să te zgârii de munți,
să te- mpiedici de brazi,
nici putere să zbori
și nici unde să cazi.
Foto: Camelia Radulian
Cum orasul, și el, e doar frunză
sub pas,
să n-ai vreme să-ți iei nici măcar
bun- rămas
Să adormi lângă ea, prin prăpăstii căprui…
Nu e toamnă, ești TU.
Să nu spui nimănui…
Născută la începutul sfârșitului, într-un decembrie, 1967. Scrie, la îndemnul profesorilor, de pe la 10 ani și debutează cu poezie la 16 ani ( în Revista Ramuri). Publică foarte rar, cu amânări interminabile, considerând că „mai puțin e mai mult”. De altfel, prima carte îi este publicată în secret de către Tatiana Stepa și poetul Romulus Vulpescu, care îi semnează și prefața (Rănile cuvintelor, editura Semne, 2003). Urmează Rug în octombrie, 2008, Oglinzi – 2015, apoi Oglinzi 2 – Orașul unde tace Dumnezeu, în 2016. Colaborează cu Revista Literatura de azi și alte reviste din țară și străinătate.
