Viena, 12 iunie 1898, jubileul împăratului Franz Iosif
Studentul la Viena Horia Petra-Petrescu era un pacifist convins. Când a asistat la semnarea păcii de la Saint Germain cu Austria, a fost un prilej de reflecție la anii studenției vieneze:
„Mi se desprind câteva scene caracteristice, pe cari mi le-am țintuit în memorie cu ținte de aur. Ringstrasse – Viena – în fața universității. Bummel-ul (plimbare n. n.) studențesc de sâmbătă e să înceapă. Societățile studențești sosesc rând pe rând, ca să se plimbe, grav, pe sub arcadele universității. […] Deodată s’aude un strigăt, o apostrofare și zeci de mii de mâni se ridică: un slav, un ceh îndrăznise să se amestece în Bummel-ul german și să vocifereze cu glas înalt. E gata încăerarea! Bastoanele groase, studențești se încrucișează – portarii și pedelii aleargă să despartă pe cei încăierați – sboară cuvinte grele, de o parte și de alta – doar Castalia, zâna care păzește fântâna din curtea universității, de a mai rămas nemișcată.„
„O vedere de la sărbarea fastă în 12 Iunie. Am așteptat și pe Doamna Directoară dar în zadar. Domnul Horia au scris că i sau furat bani cu sac cu tot așa că nici dânsul nau venit. Eu mai am 4 săptămâni până pot veni acasă. Sărut manile Marioara.”
Viena 1901. Școala imperială de ofițeri de infanterie
„Servus Horica! Complimente la toți camardii Iancu Păiș”
„Hochwohlgeboren Herrn Horia Petra Petrescu Gimnasiul roman, rumän. Gymn. In Kronstadt Siebenbürgen./ Mult stimatului Domn Horia Petra Petrescu. În Brașov Transilvania”
Viena 1902. Piața Operei
„Iubite Vere! Cum o mai duci cu studiile? Nu ești bolnav? La societate știu că tu eșci cel mai activ. Mĕ te rog dacă poți mijloceșce cumva și trimitem “Gazeta Trans” Nr de Duminecă. Is setos după sciri din țera mea. Când începeți scóla de dans? Sĕrut mâna Mătușii și a Unchiului. Salutări la cunoscuți. Te sĕrută: Ioan”
Horia a păstrat pentru tot restul vieții în suflet nostalgia Vienei à la Belle Époque. A petrecut acolo cei mai frumoși ani ai tinereții și a legat multe prietenii pe viață cu alți studenți români, majoritatea membrii ai Societății România Jună.
„Nemții cântă Deutschland, Deutschland uber alles – slavii răspund cu Kde domuv muj?/ Care-i patria mea? – iar rezultatul îl aflăm în geamuri sparte, în rampa sfărâmată, în cordoanele de polițiști, afară de universitate (căci poliția nu are ce căuta în interiorul universității), în suspendarea cursurilor universitare pe zile, pe săptămâni, din cauza agitațiilor studențești. Nemții din Viena nu voiau să știe de sfertul de milion de cehi din capitala Austriei, cehii priveau Viena cu ochii poetului lor Machar ca pe o întreținută nevrednică. În zadar doream noi, studenții români, să urmăm cursurile la universitate – certurile între cele două neamuri aduceau pe tabla cea neagră a universității afișul: Nu se țin cursuri până la liniștirea spiritelor.”
Citiți și Student român la Budapesta
