Drum în toamnă
Nina Cassian
Prin ale toamnei văi prelungi,
Cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii sta să cadă
– Și nu mai pot uita de-atunci.
Oare-o fi fost pe-aproape via
De mă-amețeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
Care-mi statornicea beția?
Atâta știu: că aș fi mers
Cu tine, viața mea întreagă,
Și frunzele fără de vlagă
Mi-ar fi părut atât de verzi!
Zi de toamnă
… Soarele în nori se-ascunse,
Vântul freamătă deodată
Ca o ciută printre frunze,
Și din norii negri, iată.
Ploaia începu să cadă.
Primul strop, ca o alică,
M-a izbit pe brațu-ntins.
Altu-acum pe frunte-mi pică,
Altu-n geană mi s-a prins.
Parc-ar face dinadins.
Aș rămâne-n ploaie, afară,
Dar e molcomă și rece.
Nu-i ca ploile de vară.
Asta-ncepe și nu trece
Doar cât numeri pân-la zece…
Intru-n casă. Iau o carte.
(Gata-i lecția, de mult.)
Și cu cartea-n față-ascult
Ploaia, cum în geamuri bate.
Mai aproape, mai departe…
Dac-o ține tot așa,
Mâine, când mă duc la școală,
Ud, asfaltul-n calea mea,
Ca-nvelit în poleială
De argint, îmi va plăcea.
Citiți și Era tot timpul vară
