”Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună… Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi.”
”Trestia revoltată”
Nina Berberova a fost o scriitoare rusă de origine armeană, cunoscută pentru contribuțiile sale semnificative la literatura secolului XX. Născută la 8 august 1901 în Sankt Petersburg, Rusia, într-o familie cu rădăcini armeniene, ea a trăit o viață plină de evenimente marcante și a lăsat în urmă o operă literară impresionantă.
Biografie
Copilăria și tinerețea Ninei Berberova au coincis cu perioada agitată a Revoluției Ruse și a Primului Război Mondial. Aceste evenimente au avut o influență puternică asupra perspectivei sale literare ulterioare. A studiat literatura și limba rusă la Universitatea din Sankt Petersburg, dar a fost nevoită să-și întrerupă studiile din cauza instabilității politice.
După ce a trăit o vreme în Rusia post-revoluționară și a lucrat pentru diferite publicații literare, Berberova a părăsit țara în 1922, în căutarea unui climat mai stabil pentru creația sa artistică. Ea s-a stabilit mai întâi în Berlin, iar apoi în Franța, unde a devenit o parte activă a comunității de emigranți ruși din Paris. Aici a întâlnit și colaborat cu alți scriitori de renume din diaspora rusă, precum Ivan Bunin și Vladislav Khodasevich.
pinterest.com
Opera Ninei Berberova
Opera Ninei Berberova cuprinde nuvele, povestiri, romane și eseuri care explorează teme precum exilul, solitudinea, iubirea și destinul individual în contextul evenimentelor istorice tumultuoase. Vastă și diversificată, cuprinzând o gamă largă de lucrări literare care explorează teme precum exilul, solitudinea, iubirea, identitatea și condiția umană în contextul istoric tumultuos al secolului XX. Iată câteva dintre cele mai cunoscute lucrări din opera sa:
„Cartea fericirii”: Acest roman este considerat una dintre cele mai reprezentative lucrări ale lui Nina Berberova. Cartea explorează viața comunității de emigranți ruși din Paris, cu accent pe trăirile și aspirațiile individuale ale acestora. Personajele sunt conturate într-un mod subtil și complex, iar Berberova dezvăluie în profunzime viața interioară a acestora.
În paginile cărții, scrisă în anii ’90, la sfârșitul vieții lui Berberova, se desfășoară o poveste ce pare a fi desprinsă din lumea modernistă a primei jumătăți a secolului XX. Parcă se aud ecourile atât ale Virginiei Woolf, cât și ale Dorothy Richardson, pătrunzând în cuvintele fiecărui rând. Și totuși, în mijlocul acestui evantai de influențe și tendințe, se ivesc parfumurile distincte ale vechilor amintiri și visuri, ca niște flori ce se deschid într-un câmp vast al conștiinței literare.
În ciuda aparentelor, cartea poartă în sine esența unei epoci rătăcite, aducând în prim-plan nume mari ale literaturii ruse, precum Tolstoi, Pușkin și Garshin, dar și atmosfera magică de aventură întruchipată de Jules Verne. O călătorie în cele trei secțiuni ale cărții dezvăluie trei relatări de iubire, fiecare cu nuanțele ei distincte. În aceste pagini se conturează patru bărbați, fiecare purtând în sufletul său o parte din vechiul spirit al Rusiei: amintirile, poveștile și visurile copilăriei. Este parcă o simfonie a trecutului care se revarsă peste inimile protagoniștilor, iar în centru stă Vera, femeia care îi învăluie cu misterul ei.
Timpul în roman devine atât complice, cât și inamic al acestor relații și destinuri. În miezul cărții, Vera devine martora trecerii timpului: „singură cu timpul, care trecea, făcându-o nici muritoare, nici nemuritoare”. Într-o revelație de neuitat, descoperă că ea însăși este mărturia trecerii. Proza Berberovei devine un labirint oniric, o călătorie halucinantă prin imagini și episoade, precum ramele unui film, căci cuvintele sale au puterea de a răspândi culorile și sunetele unei lumi interioare pline de magie și mister.
Povestea debutează cu o imagine tragică, a sinuciderii lui Sam, un violonist cu suflet de artist. Încă de la primele rânduri, Berberova așază cititorul în fața ecranului mental al unui film vechi, păstrând un adevăr cinematografic în fiecare cuvânt. Corpul lui Sam devine o metaforă a unei negativități suprapuse peste realitatea imprimată, iar ultima scrisoare a acestuia plămădește disperarea de a trăi într-o lume care pare plictisitoare și lipsită de sens. Iubirea devine un joc complex de emoții, iar Vera străbate această punte fragilă către fericire. Într-o relație intensă cu Alexandru, ea explorează primele umbre ale vieții de emigrantă în Paris. Iar în final, o nouă întâlnire cu Karelov se conturează ca un vis care se împlinește într-o stare de beatitudine. Berberova creează o simfonie a sentimentelor, o punte între vechile amintiri și viitorul incert, transformând „Fericirea” într-o lucrare de artă ce îmbină cu măiestrie realitatea și imaginația, prezentul și trecutul, sufletele personajelor și ale cititorului într-o poveste învăluită în romantismul și misterul timpurilor trecute.
„Nabokov și Lolita sa” este o carte scrisă de Nina Berberova, ca prietenă și colegă a lui Vladimir Nabokov. Cartea explorează relația dintre Nabokov și una dintre cele mai cunoscute opere ale sale, romanul „Lolita”. Publicată în 1981, cartea lui Berberova oferă o perspectivă unică asupra procesului creativ al lui Nabokov și asupra impactului pe care „Lolita” l-a avut asupra lumii literare și a societății în general.
Nina Berberova a fost cunoscută pentru legăturile sale strânse cu alți scriitori emigranți și pentru analiza profundă pe care a realizat-o asupra creațiilor lor. „Nabokov și Lolita sa” nu este o biografie tradițională a lui Nabokov, ci mai degrabă un eseu și o meditație asupra operei și personalității sale. Berberova examinează complexitatea relației dintre autor și personajul său, subliniind cum creația literară poate fi influențată de evenimentele personale și de contextul social.
Cartea lui Berberova aduce în prim-plan analiza lui „Lolita” în contextul epocii și al societății în care a fost scrisă. Ea explorează subiectele controversate și tabuurile abordate în roman și cum acestea au fost percepute de cititori și critici. De asemenea, Berberova dezvăluie discuții și dezbateri din timpul procesului de scriere și publicare a romanului.
Un aspect interesant al cărții este modul în care Berberova vorbește despre relația dintre Nabokov și personajul său Lolita. Ea aduce în discuție posibile surse de inspirație pentru acest personaj, cum ar fi o întâmplare din viața reală a lui Nabokov și conexiunile pe care le-a avut el cu societatea și cultura vremii. În același timp, Berberova examinează cum reprezentarea lui Lolita în romanul lui Nabokov reflectă sensibilitatea artistică și perspectivele autorului asupra subiectelor delicate.
Prin „Nabokov și Lolita sa”, Nina Berberova oferă o privire profundă în culisele procesului creativ al unui autor și în impactul unei opere literare semnificative. Cartea sa reprezintă o contribuție valoroasă la înțelegerea operei lui Nabokov și a complexității literare și sociale a epocii în care a fost scrisă.
„La capătul lumii” (1957): Acest roman aduce în prim-plan povestea unei tinere artiste ruse în exil, care călătorește în căutarea unui vis de fericire și libertate. Lucrarea explorează teme legate de pasiune, creație artistică și dificultățile emigrării.
„Eroii noștri” (1952): Acest roman este un portret al generației mai în vârstă a emigranților ruși și a povestii lor înainte, în timpul și după Revoluția Rusă. Lucrarea investighează pierderile, speranțele și frustrările acestor oameni care au fost nevoiți să-și reconsidere viețile și identitatea în condițiile exilului.
Povestiri și nuvele: Pe lângă romane, Nina Berberova a scris numeroase povestiri și nuvele, în care a explorat diverse aspecte ale vieții și ale relațiilor umane. Aceste scurte povești sunt renumite pentru abilitatea sa de a captura momente esențiale și de a surprinde complexitatea emoțiilor umane într-un mod concis și expresiv.
Eseuri și critică literară: Berberova a scris și eseuri în care a analizat operele altor scriitori ruși și a oferit o perspectivă critică asupra literaturii și culturii ruse. Aceste eseuri reflectă gândirea sa profundă și capacitatea de a înțelege subtilitățile creației literare.
„Exilul este ca o boală cronică, care nu doare mereu, dar care nu dispare niciodată.”
„Cel mai mare lux al unei persoane este timpul pe care și-l acordă singurătății.”
„Fiecare om e într-o oarecare măsură un emigrant. El este un cetățean al unei țări atunci când este în patria sa și devine un străin imediat ce părăsește această țară.”
„Nimic nu poate înlocui trecutul, dar poate fi iertat cel ce încearcă să-l înțeleagă.”
„Viața este un lung șir de întâmplări care nu au nicio legătură una cu alta.”
Citim o proză rafinată, o atenție deosebită la detaliu și o înțelegere profundă a psihologiei umane. Lucrările sale sunt în mare parte influențate de experiența personală a exilului și a pierderii, dar și de interacțiunea cu alți scriitori și artiști din comunitatea rusă a emigranților. Stilul său literar distinct și perspectiva sa sensibilă au făcut din Nina Berberova o figură importantă în literatura secolului XX.
Berberova a continuat să scrie și să publice în Franța, cucerindu-și cititorii cu proza sa fină și introspectivă. Deși nu a fost la fel de cunoscută ca alți scriitori contemporani, precum Nabokov sau Soljenițîn, opera ei a fost apreciată pentru profunzimea psihologică și pentru modul în care a reușit să surprindă complexitatea vieții interioare a personajelor sale.
Nina Berberova a rămas activă în lumea literară până la sfârșitul vieții sale, decedând în 1993 la Paris. Moștenirea ei literară continuă să fie explorată și apreciată, iar operele sale rămân relevante pentru înțelegerea complexității umane în contextul istoric tumultuos al secolului XX.
Marii prieteni
Ivan Bunin: Ivan Bunin, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1933, a fost unul dintre cei mai apropiați prieteni și mentori ai Ninei Berberova. El a fost unul dintre cei care au încurajat-o să-și continue cariera literară și să continue să scrie în exil. Berberova a fost profund influențată de stilul literar al lui Bunin și a colaborat cu el în timpul șederii sale în Franța.
Vladislav Khodasevich: Vladislav Khodasevich a fost un poet și eseist rus cu o prezență semnificativă în comunitatea de emigranți ruși din Paris. Prietenia sa cu Nina Berberova a fost puternică și a avut un impact asupra creației și dezvoltării literare a ambilor autori. Cei doi s-au căsătorit în 1925 și au avut o căsnicie complexă, cu momente de apropiere și momente de tensiune. Relația lor a fost influențată și de contextul exilului, care a adus provocări și schimbări în viața lor. Au colaborat în moduri creative și au discutat teme literare, dezvoltându-și propriile lor opere în timpul acestei relații.
Georgy Ivanov: Georgy Ivanov a fost un poet și critic literar, un membru important al emigrației ruse. Prietenia sa cu Berberova a fost puternică, iar ei doi au avut o relație complexă, caracterizată de colaborări literare și dezbateri intelectuale.
Marc Chagall: Faimosul pictor Marc Chagall a fost și el un membru al comunității de emigranți ruși din Paris și un prieten al Ninei Berberova. Interacțiunea lor a fost una de influență reciprocă, cu Chagall inspirându-se din literatura Ninei Berberova și Berberova folosind detaliile vizuale în propriile sale scrieri.
Boris Zaitsev: Boris Zaitsev, poet, eseist și critic literar, a fost, de asemenea, un prieten apropiat al Ninei Berberova. Cei doi au avut o relație intelectuală profundă și au colaborat în multe proiecte literare.
