”Vraja reprezintă jumătate din fiecare lucru care ne înconjoară.”

Nelly Sachs

Peisaj de strigăte

Aici
unde mă împiedic în sare
aici la marea
cu sugarii ei albăstrii,
care se hrănesc
de lună nebuni
de la sufletul-doică,
aici în nisipul
care-a dansat în cercul de zodii
şi iarăşi
stă ferecat de ceea ce nu s-a născut,
îmi apari,
mergând înapoi
prin golul întunecat
care stă în jurul tău aşteptând,
un coş de umplut
cu fructe,
călătorind pe metalice drumuri astrale,
sau purtate
de curenţii iubirii-
îţi întind respirarea mea
şi cad apoi
să locuiesc într-un spin
care nu se va face floare nicicând.
*
Vânător,
semnul zodiei mele
ţinteşte
în punctul secret al sângelui:nelinişte…
iar pasul zboară fără azil-

Dar vântul nu-i casă,
doar linge ca fiarele
rănile de pe trup-

Cum oare s-ar putea trage
timpul dintr-ale soarelui fire de aur?
Să-l înfăşori,
pentru coconul Nopţii,
fluture de mătase?

O, beznă,
desfăşoară-ţi ambasadele
pentru o bătaie de gene:
linişte-n fugă.
*
Aici nu se rămâne-
din adâncul ei marea a şi-nceput să vorbească-
pieptul nopţii ridică
respirând
zidul, de care stă sprijinit
un cap, într-o naştere grea de vis.
Într-această materie bună pentru zidire
n-a intrat nici un deget de stea
în joc
de când a-nceput amestecarea nisipului-
nici viu nici în moarte.

Cine plânge
îşi caută melodia
pe care vântul,
de muzică înfrunzitul,
o ascunde în noapte.

Rece de la izvor-
e prea departe.

E timpul să zburăm
numai cu trupul.
*
Acum e târziu.
Uşorul se desface din mine
ba chiar şi greul
umerii s-au dus
asemenea norilor
braţe şi palme
fără gestul de tragere.

Întunecată e întotdeauna culoarea
dorului de acasă-
astfel noapte
mă ia-n stăpânire.
*
Cine vine pe pământ
să atingă luna
sau vreun alt înflorit mineral ceresc-
împuşcat
de amintire
va sări în aer
de dorul ce explodează
fiindcă
din noaptea pământeană pictată
rugăciunile sale prind aripi
din zilnicele distrugeri
căutând lăuntrice străzi ale ochilor.

Cratere şi secatele mări
se umplu de lacrimi
călătorind prin staţii astrale
în drumul spre Spaţiul-fără-de-praf.

Pretutindeni pământul
zideşte la coloniile dorului de casă.

Nu se coboară la ţărmul
oceanelor de sânge bolnav
dar să te legeni
în muzica luminoasă dintre flux şi reflux
dar să te legeni
în ritmul semnelor veşniciei
celei fără de rană:
viaţă-moarte.

Premiul Nobel pentru literatură din 1966

Nelly Leonie Sachs (născută la 10 decembrie 1891, Berlin, Germania – decedată la 12 mai 1970, Stockholm, Suedia) este o poetă și dramaturgă germană de etnie evreiască, devenită purtător de cuvânt fascinant pentru destinul evreilor. Și-a trăit maturitatea în exil și întruchipează expresia literară majoră, profundă în limba germană, a traumelor supraviețuitorilor Holocaustului.

Când, împreună cu Shmuel Yosef Agnon, i s-a acordat Premiul Nobel pentru literatură din 1966, a remarcat că Agnon îl reprezenta pe Israel în timp ce „eu reprezint tragedia poporului evreu”.

Fiica unui producător prosper, poeta a crescut la Berlin și a început să scrie versuri la vârsta de 17 ani.

Pe măsură ce apariția nazismului în Germania a început să-i întunece viața și orizonturile romantice, ea a căutat confort în scrierile evreiești antice.

În 1940, după ce a aflat că era destinată unui lagăr de muncă forțată, a emigrat în Suedia, grație ajutorului romancierei suedeze Selma Lagerlöf, cu care corespondase și care a mijlocit în numele ei cu familia regală suedeză.

Sachs a locuit cu mama ei într-un apartament cu o cameră, a învățat suedeză și a tradus poezia germană în suedeză și poezia suedeză în germană.

Nelly Sachs în 1910

Opera

  • Legenden und Erzählungen (Legende și povestiri) (1921)
  • Von Welle und Granit (Din val și granit), antologie a liricii suedeze a secolului XX (1946)
  • In den Wohnungen des Todes (În sălașurile morții) (1947)
  • Sternverdunkelung (Întunecare de stele) (1949)
  • Und niemand weiss weiter (Nimeni nu știe mai departe (1957)
  • Eli: Ein Mysterienspiel vom Leiden Israels (1950)
  • Flucht und Verwandlung (Fugă și transformare) (1959)
  • Fahrt ins Staublose (Călătorie în Spațiul-fără-de-praf) (1961)
  • Noch feiert Tod das Leben (Moartea încă mai sărbătorește viața) (1961)
  • Zeichen im Sand (1962)
  • Verzauberung (1970)
  • Suche nach Lebenden (În căutarea celor vii) (1971)

„Astăzi, după douăzeci și șase de ani, mă gândesc la ce spunea tatăl meu în fiecare 10 decembrie, în orașul meu natal, Berlin: „Acum are loc ceremonia decernării Premiilor Nobel la Stockholm”. Datorită alegerii Academiei Suedeze, eu sunt acum în mijlocul acelei ceremonii. Mie mi se pare că un basm a devenit realitate.”

spunea poeta în discursul ei de acceptare a premiului. Împlinea 75 de ani.

foto sursa