”În dragoste, mângâierile au rostul lor, asemenea frunzelor unui pom. Fără ele, dragostea se stinge din rădăcină.”

Nathaniel Hawthorne s-a născut pe 4 iulie 1804, în Salem, Massachusetts, SUA, într-o familie cu rădăcini vechi în colonia puritană a Noii Anglii. Tatăl său, Nathaniel Hathorne, era căpitan de navă, iar mama sa, Elizabeth Manning Hathorne, provenea dintr-o familie respectată.

În 1808, tatăl lui Hawthorne a murit de febră galbenă în Surinam, iar această pierdere timpurie a avut un impact profund asupra tânărului Nathaniel. În 1821, când avea doar șaptesprezece ani, el și-a pierdut și mama. În 1821 a adoptat forma „Hawthorne”, pentru a-și separa numele de celebrele stigmate ale familiei sale din timpul proceselor de vrăjitorie din Salem.

Hawthorne a fost un elev talentat și a studiat la Bowdoin College în Brunswick, Maine. Aici l-a întâlnit pe viitorul președinte al SUA, Franklin Pierce, și pe poetul celebru Henry Wadsworth Longfellow. Hawthorne și-a desăvârșit studiile în 1825.

După absolvire, Hawthorne a petrecut câțiva ani în izolare în casa familiei sale din Salem, unde a început să-și dezvolte stilul literar distinct. În această perioadă, a scris povești scurte și a început să lucreze la romanul său de debut, „Fanshawe”, publicat anonim în 1828.

În 1837, Hawthorne s-a mutat în Boston, unde a început să contribuie la diverse publicații, inclusiv la ”Token” sau „The American Magazine of Useful and Entertaining Knowledge”. Aici a început să-și facă cunoscut numele în lumea literară. În 1839, a cunoscut-o pe Sophia Peabody, o artistă și scriitoare, și cei doi s-au căsătorit în 1842. Căsnicia lor a fost una fericită și au avut trei copii.

În 1853, Hawthorne a fost numit consul american în Liverpool, Marea Britanie. A petrecut câțiva ani în Europa, unde a întreținut legături cu scriitori și artiști celebri. Hawthorne s-a întors în SUA în 1860 și a trăit în Concord, Massachusetts, unde a devenit prieten apropiat cu transcendentaliști notabili, precum Ralph Waldo Emerson și Henry David Thoreau. Moartea sa a avut loc pe 19 mai 1864, la vârsta de 59 de ani.

Mari prieteni

… care i-au marcat destinul, atât ca existență, cât și cel literar:

  • Ralph Waldo Emerson: Emerson a fost un filosof transcendentalist și scriitor cunoscut pentru lucrările sale influente despre natură și suflet. Hawthorne și Emerson au avut o prietenie strânsă, deși au avut opinii și viziuni diferite asupra unor aspecte filozofice și literare. Cu toate acestea, Emerson a fost un susținător al talentului literar al lui Hawthorne.
  • Henry David Thoreau: Thoreau a fost un alt membru important al mișcării transcendentaliste, cunoscut pentru lucrarea sa „Walden” și pentru eseul „Civil Disobedience”. Prietenia lui cu Hawthorne a fost bazată pe respectul reciproc pentru natură și pentru explorarea profundă a naturii umane.
  • Herman Melville: Autorul celebru al romanului „Moby-Dick”, Melville și Hawthorne au dezvoltat o prietenie profundă și au colaborat literar în anii 1850. Hawthorne i-a oferit lui Melville sprijin și încurajare în cariera sa literară.
  • Franklin Pierce: Franklin Pierce a fost un prieten de lungă durată al lui Hawthorne, care l-a numit consul american în Liverpool în timpul mandatului său prezidențial. Hawthorne a fost inclus în administratia lui Pierce și au dezvoltat o prietenie strânsă în această perioadă.
  • Louisa May Alcott: Autoarea celebră a romanului „Micuțele Doamne” a fost, de asemenea, prietenă cu Hawthorne și familia sa. Hawthorne i-a oferit sfaturi și încurajare în cariera sa literară.

Capodopera

Hawthorne a devenit celebru cu romanul său emblematic, „The Scarlet Letter” („Litera Stacojie”), publicat în 16 martie 1850. Această capodoperă explorează consecințele morale și sociale ale adulterului în puritanismul rigid al secolului al XVII-lea. Criticii au elogiat scriitura profund simbolică a lui Hawthorne și abilitatea sa de a dezvălui complexitatea naturii umane. Edgar Allan Poe l-a numit  „un adevărat geniu”. Sigmund Freud a numit romanul „The Scarlet Letter” una dintre capodoperele literaturii mondiale.

Romanul este plasat în colonia puritană din Massachusetts Bay, în secolul al XVII-lea. Povestea se concentrează pe destinul lui Hester Prynne, o femeie condamnată pentru adulter, și fiica ei ilegitimă, Pearl. Hester este obligată să poarte o broderie de formă literară „A” roșie, ca simbol al păcatului său, timp de toată viața ei. Soarta tatălui copilului, pastorul Arthur Dimmesdale, este cunoscută doar de câțiva, și el trăiește cu remușcări ascunse.  Romanul explorează teme profunde precum vinovăția, ispășirea, judecata socială, iubirea interzisă și redescoperirea sinelui. Simbolismul literar joacă un rol important, ”litera roșie/stacojie” fiind unul dintre cele mai recunoscute simboluri în literatura mondială.

În roman, litera roșie „A” reprezintă un simbol central și profund. Iată câteva dintre semnificațiile importante ale literei roșii:

  • Simbolul adulterului: În primul rând, „A” este un simbol al păcatului de adulter, deoarece Hester Prynne este obligată să poarte această literă ca un stigmat al vinovăției sale.
  • Simbolul vinovăției și al rușinii: „A” este o constantă amintire a vinovăției și rușinii lui Hester. Ea este expusă publicului și este judecată de comunitate pentru greșeala sa.
  • Simbolul reabilitării și al ispășirii: Pe măsură ce romanul progresează, „A” dobândește și o altă semnificație. Hester începe să-și asume semnul cu demnitate și chiar să ajute pe cei în suferință, devenind astfel un simbol al reabilitării și al ispășirii.
  • Simbolul individualității și al originalității: Prin purtarea literei roșii, Hester devine o individualitate distinctă în cadrul societății puritane care impune conformitatea strictă. Ea își asumă identitatea și își exprimă libertatea personală.
  • Simbolul rezistenței la convenții sociale: Purtarea literei roșii reprezintă o formă de rezistență la normele și convențiile stricte ale societății puritane. Hester refuză să fie complet suprimată de judecata celorlalți.
  • Simbolul speranței și al iubirii: Pe măsură ce romanul avansează, „A” începe să simbolizeze și speranța și iubirea dintre Hester și fiica ei, Pearl. În ochii copilului, litera roșie devine o bijuterie strălucitoare și fascinantă.
  • Simbolul complexității umane: Literei roșii i se atribuie multiple semnificații și evoluează pe parcursul romanului, reflectând astfel complexitatea umană și abilitatea fiecărui individ de a se schimba și de a crește.

„The Scarlet Letter”: „O capodoperă literară, un studiu profund al vinovăției și al reconcilierii, și un simbol clasic al luptei individului cu convențiile sociale.” – The Atlantic Monthly

Critici, voi…

Moștenirea lui Hawthorne în literatura americană rămâne profundă și influentă. Operele sale sunt studiate în întreaga lume, iar contribuția sa la dezvoltarea romanului american este recunoscută în mod unanim. Iată ce spun criticii despre opera acestui mare prozator:

      • „Hawthorne a fost un far pentru generațiile ulterioare de scriitori, influențându-i pe autori precum Herman Melville și Henry James în abordarea subiectelor morale și psihologice.” – Harper’s Magazine
        • „Stilul lui Hawthorne este ca un labirint subtil de cuvinte, în care cititorul este invitat să descopere sensuri adânci și semnificații ascunse.” – The London Review of Books
          • „Hawthorne este un maestru al poveștii scurte, reușind să creeze atmosfere înfricoșătoare și tensionate într-un mod inegalabil.” – The Guardian
          • „Hawthorne a fost un maestru al psihologiei umane și al simbolismului literar, explorând profunzimile sufletului uman într-un mod captivant.” – The New York Times Book Review

Palmaresul

Deși nu a câștigat premii precum Nobelul (care a fost instituit după moartea sa), el a primit recunoașteri și elogii pentru contribuția sa la literatură. Iată câteva dintre premiile și distincțiile notabile primite de Nathaniel Hawthorne:

Doctor Honoris Causa, Bowdoin College (1858) – Universitatea de la care Hawthorne a absolvit i-a acordat titlul de doctor onorific în recunoașterea contribuției sale la literatură.

Poet Laureate of Massachusetts (1857) – În 1857, Hawthorne a fost numit Poet Laureate al statului Massachusetts, un omagiu adus talentului său literar.

The United States Consulship in Liverpool, England (1853-1857) – Hawthorne a fost numit consul al Statelor Unite la Liverpool, Marea Britanie, de către prietenul său Franklin Pierce, care era președintele SUA în acea perioadă.

Ecranizări celebre

Romanul „Litera Stacojie” scris de Nathaniel Hawthorne a fost adaptat în numeroase filme, seriale și piese de teatru de-a lungul anilor. Iată câteva dintre cele mai cunoscute ecranizări ale acestei opere literare:

„The Scarlet Letter” (1926) – Regizat de Victor Sjöström, acest film mut este una dintre primele adaptări cinematografice ale romanului. A fost relansat în 1930 cu sunet.

„The Scarlet Letter” (1934) – O adaptare cinematografică regizată de Robert G. Vignola, cu Colleen Moore în rolul Hester Prynne.

„The Scarlet Letter” (1973) – O versiune televizată cu Susan Hampshire în rolul principal.

„The Scarlet Letter” (1995) – Aceasta este una dintre cele mai cunoscute adaptări, cu Demi Moore în rolul Hester Prynne și Gary Oldman în rolul reverendului Dimmesdale. Filmul a fost regizat de Roland Joffé. (AICI trailer-ul)

„Easy A” (2010) – Acest film contemporan, regizat de Will Gluck, se inspiră din „Litera Stacojie”, având-o pe Emma Stone în rolul principal.

Invitație la (re)lectură

„Ființa umană este un enigmă înspăimântătoare și o poveste fără sfârșit, când privești în profunzimile sufletului.”

„Moartea vine fie pentru a pedepsi, fie pentru a elibera; pentru a mustra cu asprime sau pentru a mângâia cu îndurare.”

„Din păcate, dragostea noastră devine adesea un zid de marmură, împiedicându-ne să atingem adevărul și adevărata împlinire.”

„Fiecare om poartă în el propriul său infern și propriul său paradis, și nimic nu poate fi mai chinuitor decât să-i privezi pe oameni de speranța că pot cunoaște un paradis personal.”

„Adevărul are puterea de a sparge orice lanț, chiar și cel mai puternic lanț al minciunii.”