„Este Islamul o religie periculoasă? ”

Iată că și serioșii germani scot la iveală comedii pline de spirit așa cum este această versiune ultra-modernă a clasicului Pygmalion / My Fair Lady (textul lui George Bernard Shaw). Pelicula „Contra”, realizată de Sönke Wortmann, devine o variațiune contemporană a celebrei piese, dar cu accente la zi (condiția femeii de altă rasă decât albă, bărbatul alb și tradiția ‘patriarhilor universitari’, ciocnirea civilizațiilor, corectitudinea politică).

Bunăoară, acțiunea începe cu prima zi a unui nou semestru pentru studenții boboci de la Universitatea «Johann Wolfgang Goethe» din Frankfurt. Profesorul de Drept, Richard Pohl (Christoph Maria Herbst), vorbește cu pathos unei săli pline la refuz. Discursul său este întrerupt de apariția unei studente – Naima (Nilam Farooq) – care întârziase și care-și căuta confuză un loc în sală. Profesorul Pohl îi critică comportamentul greșit, folosind termeni rasiști pentru a-și exprima dezaprobarea, deși, în fond – el reprezenta vechea tradiție umanistă (era un membru de vază, care urmărea misiunea umanistă a venerabilei Universități).

Citiți și În lumea lui George Bernard Shaw

Președintele Universității, Alexander Lambrecht (Ernst Stötzner), află despre ‘eveniment’ de pe rețelele de socializare și de la petițiile multor studenți indignați de atitudinea acestui Profesor. Epoca democratizării și a culturii woke impun măsuri de urgență, după asemenea ‘caz’. Prin urmare, pentru a mai domoli spiritele și nu a-și periclita postul din Universitate, Profesorul Pohl ar trebui să o antreneze pe tânăra Naima pentru concursul național de dezbateri la care aceasta se înscrisese. Este o aproximare a modului reticent și ezitant în care cineva poate gândi. Faptul că aceste două personaje, fundamental diferite, se apropie, dezvoltă înțelegere, respect și chiar un soi de tandră prietenie nu este tocmai surprinzător (dacă ai văzut deja mai mult de cinci filme în viața ta). Totuși, totul depinde de ton și de nuanțe. Nici profesorul Pohl, nici Naima nu salută oportunitatea. Ea îl găsește detestabil, iar el nu crede că ea ar putea, chiar și cu ajutorul lui, să devină un orator priceput.

(Filmul) „Contra” narează despre participările Naimei la concursurile de dezbateri, prezentându-ne evoluția și transformările personajelor, dar și imagini dintr-o Germanie culturală, plină de Universități de prestigiu. Călătoriile cu trenul întăresc legăturile și sporesc farmecul întregii pelicule. Profesorul Pohl consideră că dezbaterea este o formă de artă, spunând: „Cel mai important este să-i convingi pe alții” sau „Cu ajutorul retoricii se convinge și se dovedește a fi corect”. Spectatorul are parte de veritabile mostre de artă a retoricii pe teme precum „Este Islamul o religie periculoasă? ”.

Așadar, Naima participă la optimile, sferturile și semifinalele de la Leipzig, Berlin și Köln, pentru a ajunge în finala de la Frankfurt. Intercalate între sesiunile lungi de antrenament, informațiile despre eroină ne permit să aflăm despre moștenirea arabă a Naimei. Fermecătoarea tânără locuiește cu mama ei și cu doi frați. Bunica ei poartă haine tradiționale arăbești. Fratele ei Junis (Mohamed Issa) are probleme cu legea. Iubitul ei, Mohammad, pe care ea îl numește Mo (Hassan Akkouch) este șofer de taxi, tocmai a obținut cetățenia germană și se referă constant la noua lui dietă: „Kartoffeln” (cartofi). Pe de altă parte, Profesorul scorțos nu mănâncă decât la restaurante de lux, degustând vinul roșu vechi, în vreme ce juna Naima se hrănește cu semipreparate (încălzite la cuptorul cu microunde). Există și un dejun împreună, într-un local cu specific arab, scena face deliciul spectatorilor amuzați de reacțiile universitarului.

Afișul filmului ”Contra” ©filmportal.de

Termenul „contra” sugerează „împotrivă” și poate fi folosit în toate modurile de viață, nu doar ca jumătate dintr-un argument sau dintr-o dezbatere cu două părți. „Dezbatem” pe cine să votam la următoarele alegeri sau care înghețată este mai bună: cea cu vanilie sau cu ciocolată. Dezbaterea poate fi folosită în propriul avantaj sau pentru a îmbunătăți relațiile, precum și la locul de muncă, în politică sau în economie. În film, există întotdeauna o formă de „contra” implicată în interacțiunea dintre Pohl și Naima, între Pohl și Lambrecht, între Naima și diferiții ei membri ai familiei, iubitul ei sau un alt băiat, Benjamin (Stefan Gorsky).

Paralipsă/preterțiune este numele figurii retorice (după cum îi explică neobosit Pohl studentei sale) pe care se bazează și comedia ciocnirii culturilor. Este o omisiune care subliniază o afirmație, în speță discriminare – fără ca vorbitorul să adopte această poziție. Prin urmare, Naima apără Islamul împotriva istoriei creștine a violenței, a dreptului la avort și a credo-ului secret al lui Pohl: „Retorica nu este despre adevăr, ci despre argumente mai bune pentru a convinge audiența de opiniile tale”. În ciuda rigidității sale, chiar și neplăcutul Profesor Pohl devine de înțeles. Și acest lucru face ca dezvoltarea relației dintre student și profesor să fie cu atât mai abitir de urmărit. Ba chiar, această nouă Eliza Doolittle îi declară la un moment dat, încercând să-i sugereze rigiditatea și apartenența la patriarhat: „Cred că, pe vremea ta, şi curcubeul era alb-negru.”

Christoph Maria Herbst & Nilam Farooq © filmportal.de

Pentru a aborda un subiect cu multă încărcătură de natură socială (cum ar fi rasismul), este nevoie de creativitate și originalitate. „Contra” regizorului Sönke Wortmann demonstrează aceste calități și, de asemenea, infuzează povestea cu mult umor blând, dar și cu puțină substanță intelectuală. Practic, oferă recompensa suplimentară  de după degustarea abilităților specializate ale retoricii, lecții care sunt atât interesante ca stratageme, cât și amuzante pentru viața practică. Cu toate acestea, filmul nu are un aer doct, didacticist.

Regizorul Sönke Wortmann se bazează pe actorii săi bine aleși: Christoph Maria Herbst este alegerea ideală pentru Profesorului de Drept Pohl. Stăpânește perfect arta oratoriei, nu se teme de reacțiile audienței și, mai ales, devine o ființă umană, absolut firească atunci când descoperă, în fața sa, firescul. Și, mai presus de toate, are capacitatea să strălucească în cele două sau trei momente mari ale sale, iar în rest, eliberează calea lui Nilam Farooq. „Contra” reprezintă triumful ei personal, Naima este rolul pe care îl aștepta. Actrița berlineză strălucește în acest film și se identifică perfect cu personajul său – cu toate dorințele – binecuvântat și cu pripeală, dar și cu o fină inteligență. Nu, în cele din urmă, se bucură de telegenie, iar camera de filmare chiar o iubește.

Scenariul inteligent, abil pus în replică de actorii din  distribuție, filmat și montat în stil modern, „Contra” oferă pentru public dialoguri minunate și un fel de curs de retorică de bază, apoi se încheie pe o notă emoționantă care se simte perfect. În plus, în film,  există perspective destul de realiste asupra abisurilor scenei universitare germane și puțină critică socială. „Contra” rămâne o experiență cinematografică de succes completă.

Regia: Sönke Wortmann

Scenariul: Doron Wisotzky

Imaginea: Holly Fink

Montajul: Martin Wolf

Muzica: Martin Todsharow

Distribuția:

Christoph Maria Herbst –  Prof. Dr. Richard    Pohl

Nilam Farooq – Naima Hamid

Hassan Akkouch – Mo

Ernst Stötzner-  Prof. Lambrecht

Stefan Gorski – Benjamin

Meriam Abbas – Lial

Mo Issa – Junis

Durata: 104 min.