Mustaccioli: nostalgia clasicelor dulciuri

Mustaccioli sau mostaccioli sunt biscuiți glazurați, cel mai frecvent realizați în forme de romburi, reprezentând un clasic desert italian. Odată cu trecerea timpului, mustaccioli au ajuns să fie comercializați inclusiv în supermarket-urile de pe teritoriul Italiei. Anumite particularități, precum aspectul, ingredientele sau timpul de coacere pot varia, în funcție de regiune.

Cu toate acestea, mustaccioli sunt extrem de populari în regiunea Campania, mai ales în Napoli, unde se pregătesc cu ocazia sărbătorilor invernale (însă nu în mod exclusiv în acea perioadă a anului, mustaccioli putând fi preparați sau achiziționați oricând).

Mustaccioli (sursă foto: cucinare.it)

 

Particularități

Dimensiunea unui mustacciolo clasic este de aproximativ 10-12 cm, acești biscuiți glazurați cu ciocolată neagră fiind foarte aromați, astfel încât se potrivesc foarte bine Crăciunului. În Marsica (Abruzzo) se gătește, încă, o versiune antică de mustaccioli, fără glazură, niște dulciuri denumite murzitti.

Mustaccioli

sursă foto: tavolartegusto.it

Origini

Etimologia termenului mustaccioli nu este exactă, însă se presupune că derivă din termenii latini mustaceus sau mustum, întrucât mustul de struguri se utiliza des în Antichitate pentru îndulcirea deserturilor.

 

O rețetă care nu dă greș…

Eu am încercat această rețetă de mustaccioli și mi-a plăcut rezultatul, atât mie, cât și celor dragi.

Mustaccioli, biscuiți aromați, perfecți pentru a fi serviți la cafeaua de dimineață (fotografie din arhiva personală).

Rețeta este în limba italiană, astfel încât voi face o traducere și o adaptare în limba română (incluzând câteva precizări) pentru cei mai temerari cititori care se încumetă s-o încerce :).

Pentru prepararea acestor delicioși biscuiți glazurați avem nevoie de:

  • 250 g făină (ideal ar fi 00, dar se pretează foarte bine la această rețetă și făina 000, singura diferență constând în faptul că este mai rafinată);
  • 75 g migdale;
  • 20 g cacao (amară, neîndulcită);
  • 90 g zahăr;
  • 100 g ulei de floarea soarelui (în acest caz, puteți cântări un recipient, adunând 100 de grame);
  • coaja (netratată chimic) răzuită a unei lămâi;
  • 30 ml rom (dacă nu aveți sau nu vă place, puteți înlocui cu esențe sau cu altă băutură alcoolică. Eu am înlocuit cu vișinată de casă, de exemplu);
  • 90 g miere;
  • 5 g amoniu alimentar (pentru dulciuri, se găsește în pliculețe);
  • un amestec de 5 grame de scorțișoară, nucșoară și cuișoare măcinate (acestea servesc pentru a aromatiza desertul, însă dacă nu vă plac sau le considerați prea puternice, le puteți înlocui sau omite);
  • 500 g de ciocolată de menaj (în cazul în care nu vă place ciocolata amăruie, o puteți înlocui cu ciocolată albă sau ciocolată cu lapte, cea din urmă având un conținut mai redus de cacao și o textură mai cremoasă).

Migdalele se așază într-o tavă de copt și se pun în cuptorul ventilat preîncălzit la 180 de grade pentru aproximativ 10 minute. În cazul în care aveți cuptor clasic, puteți ridica temperatura la 190 de grade („foc mare” sau cuptor încălzit foarte bine) și, ca alternativă, puteți prăji migdalele în tigaie, dacă preferați. Odată rumenite, migdalele se lasă câteva minute la răcit, apoi se mărunțesc (nu foarte tare) cu un cuțit și se pun deoparte.

Într-un vas încăpător, folosind o furculiță, se amestecă făina, praful de cacao, zahărul, amoniul alimentar, scorțișoara, nucșoara, cuișoarele, migdalele și coaja de lămâie.

Peste amestec se adaugă uleiul, romul, mierea și se formează aluatul, utilizând furculița. Aluatul format se răstoarnă pe o hârtie de copt, iar cu ajutorul mâinilor se modelează un dreptunghi.

Peste forma geometrică se pune o altă hârtie de copt, care se netezește bine cu palmele, urmând ca aluatul să fie întins cu făcălețul peste hârtia de copt (deja lipită deasupra), subțiindu-se până la aproximativ un centimetru.

Cu ajutorul unui cuțit și, dacă este necesar, cu ajutorul unui liniar, aluatul se taie în romburi (de aproximativ 4 cm, însă pot fi mai mari sau mai mici, dacă se dorește), respectiv în formele dorite (eu am vrut să fac mustaccioli rotunzi, astfel încât am folosit un pahar).

Formele se așază cu grijă într-o tavă cu hârtie de copt și se introduc în cuptorul ventilat preîncălzit la 180 de grade (190, dacă este clasic), timp de 6-8 minute. Amoniul alimentar produce un miros înțepător în momentul coacerii, însă este firesc; după răcire, mirosul respectiv va dispărea.

Ciocolata se taie în bucăți și se topește pe baie de aburi. După ce biscuiții s-au răcit complet, se trec prin ciocolată cu ajutorul a două linguri și se pun înapoi în tavă, pe hârtia de copt.

Mustaccioli

Mustaccioli mei, în proces de solidificare.

Mustaccioli se lasă în tavă, la temperatura camerei, aproximativ o jumătate de oră (până când se solidifică ciocolata), apoi sunt gata pentru a fi serviți. Se păstrează la frigider, în borcan sau în cutie de aluminiu.

Citește și: Ziua ciocolatei negre. Astăzi, cu migdale.