Morpheu în infern
ovidiu@stanomir
În acea seară Morpheu cina la Hades. Erau cestiuni arzătoare la ordinea zilei. Pardon, a nopții ce sta să înceapă. Deși în infern aceste deosebiri – între noapte și zi – nu sunt semnificative.
Persephone, soața lui Hades, după ce a fost sigură că au la îndemînă bucatele și vinul, a îndepărtat slugile și s-a retras în iatac, lăsând ușa întredeschisă, în caz că stăpânul infernului i-ar mai fi solicitat prezența.
Hades avea informații „pe surse“ că zurbagii de Theseu și Peirithoos puseseră la cale răpirea Persephonei. Morpheu a surâs, sarcastic. Mișeii! avea să-i facă de râs când le va fi lumea mai dragă. Hades îi umplu iarăși cupa, mai să se reverse. Știa că se poate bizui pe el. Ar vrea însă o punere la punct, definitivă și irevocabilă, a celor doi nesăbuiți. Avea vreo sugestie?
Morpheu încuviință cu o plecare a genelor, urmată de o ridicare a cupei. Cât timp are la dispoziție? Puțin. Foarte puțin. Theseu și Peirithoos tocmai dădeau un ospăț, anunțându-și acoliții că vor lipsi un timp, lăsând de înțeles că pun la cale o ispravă grandioasă. Ei bine, în acest caz Morpheu avea să treacă de îndată la fapte. Hades încuviință, neguros. O să-i fie în veci recunoscător.
Fiul lui Hypnos ceru să-i fie dăruite toate visele frumoase ale muritorilor. Desigur. Dar ce va face cu ele? Își va alcătui o colecție unicat. Pe care o vor putea cerceta pe îndelete ori de câte ori măritul Hades va avea această plăcere. Stăpânul infernului fu întru totul de acord. Vor avea parte astfel și de trăiri plăcute, nu doar de veșnicile vaiere ale răposaților.
Morpheu își goli cupa, se înclină în fața măritului zeu și purcese la fapte. Zăbovi doar cât să-și umple cornul cu licoare proaspătă de mac, și-și luă zborul de flutur, nevăzut și neauzit, către Colone, acolo unde se afla prăpastia întunecoasă aleasă de Theseu și Peirithoos pentru a descinde în infern. Când cei doi prieteni își făcură apariția, zeul viselor îi întâmpină, luând chipul lui Egeu, nefericitul tată al lui Theseu.
Marele erou se întristă, căci îl mustra conștiința fiindcă pricinuise, din neglijență, moartea părintelui său. Falsul Egeu îl liniști, spunându-i că a dobândit bunăvoința lui Hades, dezvăluindu-i rețeta unei băuturi miraculoase, menită să sporească virilitatea celui ce o consumă. Observând zâmbetele tinerilor, le oferi să încerce licoarea. Vor avea nevoie de vârtute, nu doar de îndrăzneală, când îi vor înfățișa lui Hades insolenta lor solicitare. Peirithoos refuză categoric. Theseu acceptă numai pentru a-i face un hatâr tatălui său.
Cum sorbi din cupă, Theseu se și cufundă într-un somn adânc, cu vise năstrușnice. Înciudat, Peirithoos dădu să-l lovească pe bătrânul Egeu dar acesta dispăruse ca prin farmec. Lapitul se văzu nevoit să-l înfrunte de unul singur pe întunecatul Hades. Stăpânul infernului fierbea de mânie, dar se stăpâni. Îl pofti pe rival să ia loc pe un tron săpat în stâncă. Va pune să fie chemată Persephone. Trufaș, Peirithoos răspunse că va merge el însuși să-i comunice zeiței dorința sa. Atunci, la un semn al lui Hades, fiul Somnului și-al Nopții îl aduse în sală pe înfricoșătorul Cerber, cel cu trei capete, care, hămâind ca turbat, îl făcu pe nesăbuitul lapit să dea înapoi. Mergând de-a-ndăratelea, către ieșire, Peirithoos se prăvăli peste tronul pe care-l refuzase. Aici, fu legat fedeleș alături de Theseu care dormea ca un prunc, visând în neștire, spre marea satisfacție a lui Morpheu.
Și așa zăcură cei doi, spre ocara oricui trecea prin fața lor. Suferiră umilințe fără număr până când se pogorî în infern Heracles ca să i-l aducă lui Eurystheus pe Cerber. Ca prin vis, Theseu îl recunoscu pe Heracles și-i ceru să-l scape. Heracle îl eliberă. Zeii însă nu-i îngăduiră să-l scape de pedeapsă și pe nenorocitul de Peirithoos, care făcea ca toți dracii de ciudă că el rămâne la popreală, pe când Theseu, luat la braț de către Morpheu, îl lăsa de izbeliște. Iritat de bălăcărelile lapitului, noptaticul zeu suflă către dânsul somn ca de piatră.
Mai apoi, conducându-l pe Theseu către lumea albă, îl descusu și-l descântă îndelung, sorbindu-i nesățios toate visele frumoase, până și pe cele viitoare.
Crunt preț a plătit Theseu pentru izbăvirea sa. De atunci, n-a mai avut parte decât de coșmaruri, în vis sau în trezie, iluziile și aspirațiile sale intrând, pentru totdeauna, în colecția inegalabilă a lui Morpheu.
foto sursa
